Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu (†411), este singurul sfânt din calendarul bisericesc pe care îl întâlnim cu acest nume binecuvântat. În vremea împăratului Honoriu (395-423), în Roma trăia un mare
17 Mar, 2026
Sf. Ier. Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului
Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului († 386), s-a născut pe timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Era de loc din părţile Ierusalimului. Când s-a desfăşurat primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, avea vârsta de 12 ani. El a fost contemporan cu descoperirea minunată a lemnului Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena şi cu zidirea Bisericii Sfântului Mormânt. În această măreaţă biserică a slujit ca preot în tinereţe şi tot aici, cu binecuvântarea Episcopului Maxim, a rostit vestitele sale Cateheze (Cuvântări). După mutarea la Domnul a Episcopului Maxim, în anul 350, a fost ales Episcop al Cetăţii Sfinte Sfântul Chiril. În anul 351, în ziua de 7 mai, „a avut loc arătarea unui semn luminos pe cerul Ierusalimului, în chipul Sfintei Cruci” (Proloagele). Sfântul Chiril l-a informat despre acest eveniment minunat pe împăratul Constanţiu. Sub domnia acestui împărat şi a unuia din urmaşii săi la tron, şi anume împăratul Valens, Sfântul Chiril a fost îndepărtat de două ori din scaunul de Episcop al Ierusalimului, pentru dreapta credinţă stabilită la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Aceşti împăraţi au dorit să impună erezia lui Arie în detrimentul învăţăturii de credinţe ortodoxe niceene. După 16 ani de exil, spre sfârşitul vieţii, Sfântul Chiril a revenit la Ierusalim ca Episcop al Cetăţii Sfinte. „Om iubitor de pace, el căuta să vindece rănile dezbinărilor din episcopia sa, cu duhul cald şi înţelegător al adevăraţilor Părinţi ai Bisericii”. El a lăsat Bisericii „zestrea preţioasă a celor 24 de cateheze şi pilda vieţii lui creştine” (Proloagele). A participat la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381. Sfântul Chiril a trecut la Domnul în anul 386.
