Biserica „Sfântul Ilie”, podoabă a cartierului sibian Turnişor

Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” şi „Sfântul Mare Mucenic Mina” din Sibiu este rodul ofrandei familiilor de credincioşi care trăiesc în cartierul Turnişor. Lăcaşul de cult a fost ridicat cu trudă şi credinţă nestrămutată de ctitori, binefăcători şi credincioşi din comunitate, devenind un loc de întâlnire în rugăciune cu sfinţii ocrotitori şi călăuzitori pe calea mântuirii.

Biserica s-a ridicat cu mult efort în partea mai nouă a cartierului Turnişor, între blocurile unde locuiesc sute de familii care s-au arătat dornice să aibă un lăcaş de rugăciune aproape de locuinţele lor, un loc unde sfinţii să le binecuvânteze vieţile şi să le aline sufletele prin slujbele săvârşite la Altarul zidit aici. După 28 de ani de eforturi, biserica nouă din cartierul sibian Turnişor este pe cale să devină o adevărată „mireasă a lui Hristos”, înfrumuseţată după rânduială cu pictură bizantină, mobilier sculptat şi toate cele necesare cultului. Cei care îi trec pragul şi se roagă aici la sfintele slujbe vor vedea că adevărata frumuseţe a lăcaşului este dată de rugăciunile înălţate de credincioşi şi evlavia aparte faţă de mai mulţi sfinţi. În primul rând, faţă de sfinţii ocrotitori, apoi faţă de Sfântul Nectarie, de Sfântul Paisie Aghioritul, de Maica Domnului şi alţi sfinţi care i-au ajutat pe credincioşii din comunitate în clipe grele. Icoanele acestor ocrotitori aduc o frumuseţe aparte lăcaşului care acum se pictează la interior şi devine o adevărată catedrală a Turnişorului.

Primul paraclis, în casa unei familii cu zece copii

Înainte să devină un lăcaş de cult care a schimbat total cartierul Turnişor, biserica a fost un vis al familiilor de aici. Trebuie să ne întoarcem în timp, la anii de după evenimentele din 1989 când, în sfârşit, comunităţile de credincioşi din oraşe şi-au văzut împlinit visul de a avea libertatea să ridice lăcaşuri de închinare aproape de casele lor. S-a întâmplat şi în cartierul Turnişor din Sibiu, unde există o biserică veche, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, destul de departe de blocurile ridicate în partea nouă a cartierului. Acestea au fost construite de regimul comunist prin dărâmarea vechilor case din zona care, până la cel de-al  Doilea Război Mondial, era un vechi sat săsesc numit Neppendorf, atestat încă din secolul al 13-lea. Devenit cartier mărginaş al Sibiului, Turnişorul s-a dezvoltat după cea de-a doua conflagraţie mondială, pentru ca după 1989 să fie înfiinţată şi Parohia Sibiu Turnişor 2. Cei doi preoţi slujeau la vechea biserică din Neppendorf-Turnişor. Primul preot al noii parohii, părintele ­Nicolae Dumitru Comănici, numit aici încă din 1991, căuta împreună cu enoriaşii un loc printre ­blocurile din Turnişor pentru a ridica o biserică, dar şi un spaţiu unde să se oficieze slujbele religioase până la zidirea lăcaşului de cult. Nu s-a găsit nici un spaţiu pentru amenajarea unui paraclis, însă credinţa unei familii care locuia în apropiere de blocurile din Turnişor a fost atât de mare, încât a oferit una dintre camerele casei pentru a se sluji. Este vorba de Nicolae şi Dorina Lupu, o familie cu zece copii, credincioşi, evlavioşi, devotaţi Bisericii. Între cei zece copii se numără şi preotul Ioan Lupu, actual slujitor la biserica nouă din Turnişor, împreună cu părintele Gheorghe Negrea. „Mulţi oameni s-au gândit că este absurd ca o familie cu 10 copii, care locuia într-o casă cu patru ­camere, să ofere un spaţiu pentru o capelă. Dar voinţa şi dorinţa părinţilor mei, Nicolae şi Dorina Lupu, au fost mari şi Dumnezeu a binecuvântat acest spaţiu din casa noastră, devenind prima capelă a parohiei. Această capelă se păstrează până astăzi. Noi eram mici când părinţii noştri au amenajat capela în casa noastră şi am putea spune că acolo am făcut primii paşi. Din camera alăturată se auzea slujba şi bineînţeles că aveam chemarea de a participa, de a ne ruga. Îmi amintesc de faptul că la Sfintele Paşti nu aveam posibilitatea să ocolim lăcaşul de cult şi ieşeam în stradă şi făceam procesiunea. Zidirea unei biserici era dorinţa mare a noastră, a tuturor credincioşilor din Turnişor”, ne-a explicat părintele Ioan Lupu.

Piatra de temelie pentru biserică

Timp de trei ani, sfintele slujbe din noua parohie a cartierului Turnişor au fost săvârşite în această capelă din casa familiei Lupu, un loc de rugăciune închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Aici s-a închegat comunitatea credincioşilor, într-o atmosferă familială, cu nădejdea că în curând vor avea un lăcaş de cult. Prin grija Sfântului Proroc Ilie şi a Sfântului Mare Mucenic Mina, s-a găsit un loc unde să înceapă zidirea. Era un loc destinat iniţial construirii unor blocuri, dar pronia divină a făcut ca acest teren să fie, în cele din urmă, închinat lui Dumnezeu, spre a se ridica o biserică. În 3 aprilie 1994, Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului săvârşea slujba de sfinţire şi de aşezare a pietrei de temelie. A urmat construirea unui Altar de vară şi, prin extinderea acestuia, s-a construit un paraclis de lemn folosit în prezent drept capelă mortuară. În acest paraclis de lemn s-au oficiat slujbele religioase din comunitate până când s-a ridicat lăcaşul de cult. În anul 2000, comunitatea păstorită de preotul Nicolae Dumitru Comănici începea lucrările de zidire, cu mari eforturi financiare şi nu numai. Primul ctitor, primul cântăreţ şi epitrop a fost chiar regretatul Nicolae Lupu, tatăl actualului preot Ioan Lupu, un om care s-a jertfit continuu pentru ridicarea acestui lăcaş de cult, până la trecerea sa la cele veşnice.

Roadele duhovniceşti ale familiei de ctitori

Anul 2012 a fost unul binecuvântat pentru comunitate. Atunci s-a săvârşit prima Sfântă Liturghie la Altarul noii biserici şi aceasta a fost chiar în noaptea Învierii. Biserica a fost sfinţită tot în 2012 de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Tot în acel an era numit preot slujitor la această biserică părintele Ioan Lupu, care din anul 2014 devenea parohul comunităţii Sibiu-Turnişor 3. Jertfa familiei de ctitori avea să rodească din plin şi în anii următori, când au fost continuate lucrările de amenajare interioară şi exterioară şi pregătirea lăcaşului pentru pictură. Însă, cel mai important lucru pentru comunitate a rămas rugăciunea. Grijile şantierului, nevoile materiale, truda de zi cu zi nu au oprit nici o clipă credincioşii de la rugăciune. De la început, programul liturgic a fost intens, iar cultul sfinţilor ocupă un loc aparte în viaţa duhovnicească a comunităţii. „Credincioşii ne-au fost mereu alături în lucrarea noastră. Ei nu au contribuit doar material la zidirea bisericii. Faptul că participă în număr mare la slujbele oficiate aici şi că sunt mereu alături de noi în activităţile noastre ne arată că parohia noastră este închegată”, ne-a mai spus părintele Ioan Lupu.

Pictura, podoaba lăcaşului

Biserica este acum pictată la interior aproape trei sferturi. Lăcaşul este deja de o frumuseţe aparte, pentru că cei doi preoţi şi comunitatea de credincioşi au decis să nu facă rabat de la calitate şi au optat pentru o pictură de categoria I, realizată de un artist de renume, chiar dacă efortul financiar este mai mare. O biserică atât de mult dorită de credincioşi, ridicată cu atât de multă trudă, nu putea să aibă o pictură de o calitate inferioară. „Lucrările de pictură au început în anul 2017, prin pictarea Altarului. Apoi, am luat o pauză de un an, după care am continuat cu turla centrală, pandantivii, absida stângă, cu scena Învierii şi celelalte scene. Anul trecut s-a pictat bolta navei, anul acesta am continuat deasupra cafasului şi alte scene, tavanele din cele două balcoane şi proscomidiarul, pentru că a rămas nepictat. Următoarea etapă va fi pictarea feţelor balcoanelor, după hramul Sfântului Proroc Ilie. Am lucrat doar în perioada verii, pentru că este mai complicat în perioada de iarnă cu fresca, trebuie încălzită constant biserica. Pictura este realizată de Alexandru Nicolau şi echipa domniei sale. S-a pictat mai bine de jumătate din suprafaţa totală, aproape trei sferturi. Sperăm că la anul vom finaliza aceste lucrări de pictură”, ne-a spus părintele Ioan Lupu.

Aşezământul filantropic

Biserica nouă din Turnişor a devenit un centru al vieţii comunitare. Şi pentru că nevoile din cartier nu sunt doar de ordin spiritual, s-a decis ca, în vecinătatea lăcaşului de cult, pe un teren concesionat de la Primăria Sibiu, să se ridice un aşezământ social unde nevoiaşii, bolnavii, oamenii care au nevoie de îndrumare şi ajutor să găsească sprijinul atât de necesar. Aşezământul va fi ocrotit de Sfântul Nectarie şi va avea o cantină socială, cabinete medicale şi un birou de asistenţă juridică. Acum, proiectul este la început. Cu mari eforturi financiare s-a reuşit finalizarea demisolului de la clădirea unde vor funcţiona cele menţionate mai sus şi în curând vor începe lucrările de zidire, o parte dintre materialele de construcţie fiind achiziţionate. „După zece ani de insistenţe am reuşit să luăm în concesiune terenul din vecinătatea bisericii. Am reuşit să facem demisolul clădirii, am ajuns la cota zero şi când a venit pandemia am oprit lucrările. Va fi un aşezământ social cu mai multe obiective. La parter vom avea o cantină socială, cu bucătărie, la demisol va fi spaţiul tehnic, camera rece, vestiarele, băile, iar la etaj vom avea cabinete medicale. Noi am mai ajutat cazuri medicale, pentru că avem asistente medicale în parohie, pensionare sau active, care ne-au sprijinit în diferite cazuri de asistenţă medicală. Avem în parohie medici, de diferite specialităţi, care vor să facă voluntariat, în sistem ambulator. Vom avea şi un cabinet de consiliere juridică, pentru că în comunitate există şi această nevoie. Colaborăm foarte bine cu medicii din parohie şi cu persoane care abia aşteaptă să construim acest aşezământ şi să vină aici pentru a ajuta oamenii. Ne-am gândit ca acest aşezământ să-l aibă ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie, pentru că avem mare evlavie la acest sfânt, aşa cum avem şi la Sfântul Paisie Aghioritul”, ne-a spus preotul Ioan Lupu.

Lăcaşul de cult din Turnişor a reuşit să adune în timp oamenii pentru a forma o adevărată familie, iar proiectele care sunt acum în desfăşurare demonstrează acest lucru. Speranţele credincioşilor şi ale preoţilor de aici sunt ca, în viitorul apropiat, biserica să fie înfrumuseţată în totalitate cu pictură, iar aşezământul social să fie zidit, dotat cu aparatura necesară şi gata pentru a veni în sprijinul oamenilor.