„Biserica «Sfinții Teodori» este mărturia peste veacuri a credinței ortodoxe”

Biserica „Sfinții Teodori” din Iași a fost consolidată, restaurată și amenajată printr-un proiect de finanțare transfrontalier, în cadrul căruia a mai fost reparată și Biserica „Sf. M. Mc. Dimitrie” din Soroca, Republica Moldova. Vechi edificiu de cult din zona Moldovei, sfântul lăcaș a fost ridicat în perioada 1760-1761 și pus sub protecția a doi sfinți militari din secolul al III-lea: Sf. M. Mc. Teodor Tiron și Sf. M. Mc. Teo­dor Stratilat. Părintele paroh Benone Dascălu, consilier pentru activități agricole și silvice la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, ne-a fost ghid în istoria și spiritualitatea locului.

Biserica „Sfinții Teodori” din Iași impresionează prin arhitectura sa impunătoare, prin zveltețe și armonia volumelor. Din păcate, aceasta este ascunsă de blocurile din zona Bulevardului Independenței construite în perioada comunistă. În preajma ei se află Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Muzeul „Mihai Codreanu”, cunoscut și sub denumirea de Vila Sonet, vechiul restau­­rant „Bolta Rece” (unde se întâlneau junimiștii), alături aflându-se și două instituții școlare. Biserica este unică în Iași prin hramul pe care îl poartă, și anume „Sfântul M. Mc. Teodor Tiron” (17 februarie) și „Sfântul M. Mc. Teodor Stratilat” (8 februarie), martiri din secolul al III-lea.

Am vizitat acest sfânt lăcaş într-o zi rece de iarnă, fiind atrasă de unicitatea bisericii, repusă în valoare prin restaurarea recentă. Aici, m-a întâmpinat părintele paroh Benone Dascălu, care mi-a fost ghid bine documentat în istoria și spiritualitatea locului. De aproape 9 ani slujitor aici, părintele ne-a mărturisit că „esențial este să fie permanent slujbă și preotul să fie prezent în biserică, indiferent de câți credincioși participă. Preotul are datoria să cultive credința în sufletul oamenilor și să-i călăuzească pe drumul către Hristos. Știm că persoana care fuge de cruce, aceea își adaugă la cruce”.

Biserica de zid ridicată în perioada 1760-1761

Documentele vremii arată că actuala biserică a fost ridicată, în perioada 1760-1761, pe locul unui vechi lăcaș de cult din lemn, care este menționat la anul 1664. Aflăm aceste informații din inscripția, în limba slavonă, de la baza icoanelor Maicii Domnului și a Mântuitorului din catapeteasmă, unde se află inscripționat următorul text: „Această icoană a făcut-o Solomon Bârlădeanu, Mare Vornic în Țara de Sus și jupâneasa lui, Ana: 7173 (1664-1665)”, care continuă pe a doua icoană „În zilele domnului nostru, Io Istratie Dabija, 7173. Nedestoinicul zugrav Grigorie din Bierilești”. Prima biserică, construită din lemn, a ars în urma unui puternic incendiu în anul 1735, salvându-se doar catapeteasma.

Situată în fosta mahala „Muntenimea de Jos”, Biserica „Sfinții Teodori” are mai mulți ctitori, după cum a menționat părintele paroh: „În primul rând, trebuie menționată Ana Borșărița, care a donat un teren bisericii. Această informație o aflăm dintr-un document din 15 iunie 1760, când voievodul din acea vreme, Ioan Teodor Callimachi (1680-1790), îi poruncește logofătului Mihalache Constantin să caute un loc pentru construirea noii biserici. Un alt ctitor important este Catrina Tudori (fiica marelui jitnicier Iordache Vârnav), numită și Tudoroaia, după numele soțului său, care, după ce a rămas văduvă, s-a călugărit sub numele de monahia Sofia. Ea a donat bisericii 500 de lei și două dughene situate în apropierea sfântului lăcaș. Astfel, cu banii de la Catrina Tudori și ai altor credincioși a fost construită într-un timp scurt, între 1760-1761, biserica din zid pe care o vedem azi”.

Biserica are un stil arhitectural original, dimensiunile și ornamentele arată meșteri cu spirit artistic armonios, ale căror nume, din păcate, nu s-au păstrat. Arhitectura are elemente din barocul constantinopolitan, la care se adaugă aspecte din stilul moldovenesc și muntenesc. În plus, identificăm și unele influențe orientale, încât istoricii au prezentat-o ca fiind „cap de serie” pentru barocul constantinopolitan. Elemente de decorațiuni asemănătoare se mai află la bisericile mănăstirilor Golia și Dragomirna, precum și la Biserica Talpalari din Iași. După afirmațiile unor specialiști, arhitectura și decorațiile vechii Catedrale Mitropolitane „Sfântul Gheorghe” din Iași au fost inspirate din cele ale Bisericii „Sfinții Teodori”.

Salvată de la demolare de pr. Gheorghe Agape

De-a lungul timpului, sfântul lăcaș a suferit multe distrugeri, cea mai mare  producându-se în urma bombardamentului din 4-5 iunie 1944, când au fost distruse turlele, bolta Altarului, gardul bisericii și casa parohială. Grav avariată, biserica a rămas abandonată până în anul 1948, când a fost numit aici preotul Gheorghe Agape de la Parohia Goruni, din preajma Iașiului. „El a venit într-o perioadă extrem de dificilă, căci biserica era deja propusă pentru dărâmare, pe ziduri fiind scris «De demolat». În data de 16 august 1948, primăria orașului a trimis o echipă de muncitori pentru a o demola. Dar părintele Agape s-a opus și, drept urmare,  a fost reținut câteva ore, dar a fost eliberat ulterior. Din acel moment, părintele Gheorghe Agape a început eforturile pentru reconstruirea bisericii. El mărturisește că devizul de restaurare era în valoare de 9.800.000 de lei, iar Ministerul Cultelor i-a dat doar 320.000 de lei. Lucrările s-au realizat sub directa îndrumare a cunoscutului arhitect Ștefan Balș”, a precizat pr. Benone Dascălu. În octombrie 1952, biserica a fost sfințită de către Mitropolitul Sebastian Rusan, fiind redată slujirii. Dar după mărturia părintelui Agape, paroh aici aproape cinci decenii, lucrările de restaurare au continuat încă mult timp, lui datorându-i-se salvarea acestui monument ecleziastic de la demolare.

Din pictura inițială s-au păstrat mici fragmente în calota Altarului, pandantivii de la baza turlei de pe naos și Pantocratorul. Istoricul Nicolae Iorga menționează că, odată cu reparațiile suferite în timp, biserica a fost zugrăvită în mod „dezastruos”, încât s-a acoperit o mare parte din pictura inițială.

Proiect transfrontalier de restaurare a două biserici

Prin Proiectul de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural și Istoric în zona Transfrontalieră Iași și Soroca, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Regional 2014-2020, două biserici aflate în zona de graniță au fost restaurate. Acestea au fost Biserica „Sfinții Teodori” din Iași și Biserica „Sf. M. Mc. Dimitrie” din Soroca. Proiectul a vizat restaurarea acestor două lăcașuri de cult și valorificarea impactului pe care îl au în comunitate. Proiectele de consolidare, restaurare și amenajare a bisericii, precum și cererile de finanțare au fost realizate de fundațiile „Solidaritate și Speranță” din Iași și „Soarta” din Republica Moldova.

Părintele Benone Dascălu a fost numit paroh la această biserică în data de 1 martie 2015, când erau depuse deja cereri pentru obținerea de fonduri europene pentru restaurare. Dar pentru că biserica nu avea un titlu de proprietate, nu s-au putut accesa fonduri. De aceea părintele paroh s-a preocupat, mai întâi, să obțină acest document atât de important. În 2018, cu sprijinul Primăriei orașului Iași, s-a obținut titlul de proprietate pentru terenul pe care se află biserica și casa parohială. Dar era târziu pentru a mai obține surse de finanțare din fondurile europene, „așa că, prin inițiativa părintelui Doroșincă Eduard Mihai de la Biserica «Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt» din Iași, am reușit să accesăm fonduri pentru repararea bisericii, prin acest proiect transfrontalier”, a completat părintele paroh.

În prima etapă, constructorii au realizat lucrări de injectare a zidăriei doar în fisurile găsite în pereți, bolți și în casa scării. Ulterior, după o analiză mai amănunțită, experții au ajuns la concluzia că este necesară o injectare de ciment sub presiune în întreaga masă a zidăriei și refacerea integrală a structurii acoperișului. Au fost refăcute turlele și bolta de pe Altar. Toate elementele ornamentale ale fațadei au fost reparate cu multă atenție și migală, pentru aducerea lor în stadiul original. Pardoseala din lemn vopsit a fost înlocuită cu plăci din marmură de Rușchița. De asemenea, întreaga tâmplărie a fost înlocuită integral cu una din lemn de stejar. Acoperișul bisericii a fost realizat integral din tablă de cupru, crucile de pe turle fiind și ele restaurate. Pentru a realiza lucrările suplimentare necesare, care nu au fost prinse în proiectul inițial, au contribuit financiar Arhiepiscopia Iașilor, Primăria Municipiului Iași și Secretariatul de Stat pentru Culte. Chiar dacă aceste detalii par anoste pentru un reportaj, ele arată volumul de muncă depus, perseverența, migala și răbdarea constructorilor și a părintelui paroh pentru a reda sfântului lăcaș splendoarea de odinioară și pentru a lăsa urmașilor o biserică rezistentă, care să mai dăinuie încă multe veacuri.

Catapeteasma urmează să fie restaurată

Un valoros element de patrimoniu este catapeteasma bisericii, care cuprinde icoane din trei perioade istorice diferite (secolele XVII-XIX), după cum susține profesorul Stelian Onica. Se remarcă icoanele împărătești și icoana de hram, care îi reprezintă pe cei doi sfinți protectori, pictată la 1665. La baza icoanei Mântuitorului este notat că icoanele au fost realizate de zugravul „Grigorie din Bierilești”, aceeași persoană care a pictat și icoanele de la Mănăstirea Humor. Din cauza faptului că iconostasul se află într-un grad avansat de deteriorare, părintele Benone Dascălu a realizat un proiect pentru restaurarea acestui valoros obiect de patrimoniu, care a fost aprobat de Patriarhia Română și Ministerul Culturii. Devizul economic este în valoare de 520.000 de euro. Dar biserica nu poate să înceapă un demers prin fonduri proprii pentru că are un număr mic de enoriași: „Este o obligație să facem această lucrare. Cum?... Așa cum va hotărî Bunul Dumnezeu, căci resursele noastre lipsesc...”, a mărturisit părintele paroh. De aceea, dorința cea mai arzătoare a sa este restaurarea catapetesmei și realizarea picturii interioare. Parohia fiind compusă dintr-o comunitate foarte mică de credincioși, posibi­litățile financiare depășesc cu mult nevoile de restaurare a bisericii. Chiar dacă sfântul lăcaș nu a avut resurse proprii, Dumnezeu a ajutat susținerea lucrărilor recent încheiate, prin evlavia unor credincioși din afara parohiei. De aceea, părintele își păstrează nădejdea că și pentru continuarea restaurării interioare Dumnezeu va lucra minunat prin oameni evlavioși și generoși.

În timpul restaurării s-au realizat săpături, în jurul bisericii și în interior, unde s-au găsit mai multe oseminte, aici fiind, probabil, cimitirul primei biserici. Acestea au fost reînhumate în prid­vorul sfântului lăcaș, după rânduiala credinței ortodoxe. De asemenea, la baza turlelor s-au găsit cărămizi pe care este inscripționat anul 1908, ceea ce arată că și la începutul secolului XX biserica a mai fost reparată.

De când a început restaurarea, slujbele nu au încetat, doar că se țin într-un spațiu amenajat de primărie într-o centrală termică, în preajma bisericii. Vrednic și experimentat slujitor, părintele paroh ne-a spus că rugăciunea neîncetată susține viața și mântuirea omului: „Rugăciunea adevărată este greu de atins, fiind o experiență unică pentru fiecare, imposibil de exprimat în cuvinte. Important este să fim constanți în rugăciune și atunci vin pacea, liniștea și bucuria. Când acestea lipsesc, este semnul absenței Duhului Sfânt din viața noastră. Adesea, am fost surprins de credința oamenilor și de resursele lor lăuntrice de a cultiva dragostea pentru Dumnezeu. Fiecare poartă în el o lumină și în măsura în care credința este cultivată, omul poate trăi veșnic în comuniune cu Dumnezeu”.

În final, părintele Benone Dascălu ne-a mărturisit că Biserica „Sfinții Teodori” reprezintă pentru el credința înaintașilor dăltuită în piatră: „Această biserică este expresia credinței și a tradiției  poporului român din această zonă a țării. Biserica transmite dragostea ctitorilor pentru Dumnezeu și Sfinții Teodori, precum și preocuparea lor pentru mântuirea sufletului lor. Mă impresionează preocuparea lor pentru frumosul care ne înalță cu gândul la Dumnezeu. Din acest lanț puternic al credinței sunt și eu o verigă, care face legătura între trecut și viitor, iar Biserica «Sfinții Teodori» este mărturia peste veacuri a credinței ortodoxe”.