„Cobza transmite o istorie a cântecului românesc”

Meşteşugul interpretării muzicii la cobză a renăscut în ultimii ani datorită proiectelor de recuperare a tradiţiilor. Iniţiativele de salvgardare a acestui element identitar al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului au culminat cu depunerea la UNESCO a dosarului „Cobza - cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale” şi cu introducerea, în decembrie 2025, în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial. Tradiţia cântatului la cobză, unul dintre cele mai vechi instrumente şi preferatul lăutarilor moldoveni, a fost redescoperită şi la Iaşi, unde Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale a derulat un proiect interactiv asupra căruia şi-a pus amprenta şi părintele arhidiacon Ciprian Rusu, dirijor al Corului psaltic „Chivotul” al Catedralei Mitropolitane din Iaşi şi un mare iubitor de folclor autentic.   

Cobza, un element esențial identitar al românilor, a fost inclusă în Lista reprezentativă a patrimoniului imaterial UNESCO la sfârşitul anului trecut. A fost un drum emoţionant, plin de provocări, dublat de un angajament pe care şi l-au asumat mai mulţi oameni iubitori ai tradiţiilor vii de pe ambele maluri ale Prutului. Dosarul „Cobza - cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale” este un demers comun al României şi Republicii Moldova, care s-a bazat pe cercetările îndelungate întreprinse de Sașa Liviu Stoianovici, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român, și pe aportul esențial al Ioanei Baskerville, cercetător științific la Institutul de folclor „Alexandru Philippide” al Academiei Române, filiala Iași. Dosarul include nu doar interpretarea muzicală la cobză, ci şi meşteşugul construirii acesteia. 

În ultimii trei ani s-au desfăşurat expoziţii, conferinţe şi dezbateri menite să sprijine dosarul de candidatură prin documentare şi popularizare, care să susţină necesitatea conservării acestui element de patrimoniu. Un proiect interactiv care a contribuit la valorificarea instrumentului muzical aflat în pericol de uitare a fost „Cobza - primele acorduri“, derulat în a doua jumătate a anului 2025 de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Iași.

„Proiectul depășește arhivarea pasivă a repertoriului muzical și propune o formă dinamică, deschisă și participativă de conservare digitală, în linie cu recomandările UNESCO privind salv­gardarea patrimoniului viu, valorificând totodată patrimoniul cultural imaterial al cobzei printr-o abordare interdisciplinară ce reunește etnologia, etnomuzicologia, pedagogia artistică, meșteșugul tradițional și noile tehnologii. Diseminarea informațiilor privind repertoriul și stilul de interpretare se realizează, între altele, în rândul tinerei generații, prin parteneriate încheiate cu Universitatea de Arte „George Enescu” și cu Școala Populară de Arte „Titel Popovici” din Iași”, ne-a spus Ozana Dram, manager al CJCPCT.

Proiectul „Cobza - primele acorduri” s-a desfăşurat timp de jumătate de an, prin concerte, sesiuni de informare dedicate elevilor și stu­denților din instituțiile de profil artistic, acțiuni de diseminare și conștientizare culturală pentru publicul larg, precum realizarea de video-tutoriale (cuprinzând tehnica de interpretare și repertoriul), organizarea unei conferințe naționale și a unei expoziții tematice dedicate universului tradițional al cobzei, dar şi realizarea unei cobze țărăneşti, specifică zonei Hârlău-Iași, de către doi meșteri populari din satul Sticlăria (Constantin Curecheriu și Gheorghe Bița), sub atenta coordonare a specialistului Sașa Liviu Stoianovici.

Salvarea tradiţiei cântatului la cobză

„Proiectul a avut ca scop principal salvgardarea patrimoniului muzical țărănesc (repertoriu și meșteșug) la nivel național, și mai ales la nivelul regiunii de nord-est, unde acest gen muzical este aproape dispărut, din cauze socio-economice precum migrația sau sărăcia, dar și culturale (rolul dominant al unei culturi muzicale «populare» generice, fără valoare patrimonială, lipsa de informație pentru recunoașterea și aprecierea patrimoniului cultural local etc.). Prin realizarea unui produs cultural artistic de calitate, girat de specialiști, proiectul va contribui la o piață muzicală diversificată, care să atragă spectatori de toate vârstele, în conformitate cu strategiile naționale și internaționale în domeniul culturii”, a precizat Ozana Dram.

Printre manifestările derulate s-a numărat şi un curs de învățare a tehnicilor de interpretare la cobza țărănească, la care au participat zece „cursante” de toate vârstele, inclusiv senioare cu o curiozitate molipsitoare, dornice să descoasă tainele sunetului plin al cobzei. 

Sesiuni de prezentare a acestui instrument muzical tradiţional românesc cu coarde au fost organizate de iniţiatorii proiectului şi la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, din dorinţa de a populariza instrumentul muzical în rândul tinerilor. „Ne dorim ca tinerii să descopere, să se familiarizeze și să încerce acest instrument. Dacă vom reuși să lărgim grupele de cursanți și să desfășurăm cursuri și în localitățile din județ, cred că vom reuși, până la urmă, să deschidem drumul către introducerea cobzei în școlile de profil. Cei care coordonează acum grupa de cursanți sperăm să ne rămână alături în proiectele noastre viitoare legate de promovarea acestui minunat instrument. Vom susține permanent prin proiectele pe care le desfășurăm dorința de cunoaștere a celor dispuși să facă parte din această frumoasă poveste”, a subliniat managerul CJCPCT.

O scurtă pledoarie pentru cobză

Curiozitatea, seriozitatea şi setea de cunoaştere a participanţilor la curs au fost cu măiestrie îndrumate şi cizelate de arhidiaconul Ciprian Rusu, cooptat în cadrul proiectului în calitate de profesor îndrumător. Părintele arhidiacon este licenţiat în Teologie şi Compoziție, Muzicologie, Jazz și Dirijat, specializarea Dirijat cor, este dirijor al Corului psaltic „Chivotul” al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, precum şi artist liric al Filarmonicii de Stat „Moldova”, însă nu îşi ascunde pasiunea şi dragostea faţă de folclorul românesc în general şi, în mod particular, pentru cobză.

„De multe ori m-am întrebat și eu: de ce tocmai muzica de inspirație folclorică? Şi am găsit un posibil răspuns urmând filonul ereditar: fratele bunicului a fost (și este încă, la 95 ani) un lăutar «modern», cântând la saxofon la diferite evenimente din comunitate, precum nunți sau obiceiuri de iarnă. De asemenea, fiind iubitor și practicant al muzicii bisericești de factură bizantină, orientală, am descoperit foarte multe asemănări între muzica psaltică și folclorul românesc. Atât folclorul, cât și muzica psaltică își au originea în lumea orientală, iar asemănările merg până la melodică, scări sau moduri, ritmică și ethos. De altfel, cobza se aseamănă foarte mult cu oud-ul, un instrument oriental considerat a fi strămoșul lăutei europene, instrument cu un sunet cald, profund, melancolic”, explică arhid. Ciprian Rusu.

Cât priveşte cobza, a descoperit-o accidental, după ce, inițial, îşi procurase un caval, o tilincă și un fluier moldovenesc cu care începuse să cânte, ocazional, împreună cu niște prieteni.  „Simțeam totuşi nevoia unui acompaniament, iar unul dintre prieteni mi-a sugerat să încerc să recondiționez o cobză pe care o avea el la școala unde era profesor de muzică. Nu a fost deloc ușor, deoarece a trebuit să fiu autodidact la început”, şi-a început părintele arhidiacon pledoaria pentru cobză. În ciuda provocărilor, a rămas fascinat de acest instrument pe care îl consideră „desăvârșit pentru acompanierea vocii umane”. 

„Desigur, pe lângă argumentele ce țin de vechimea (un instrument asemănător cobzei este pictat la Mănăstirea Voroneț (1550); Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în Psaltirea în versuri, Psalmul 97: Cântați Domnului în strune/în COBUZ (termen foarte asemănător cu cobza), originea și evoluția cobzei în spațiul cultural românesc, consider că acest instrument este foarte potrivit ca intensitate și se armonizează foarte bine cu vocea umană atât ritmic, cât și armonic. Ai nevoie de un auz muzical foarte bun, însă deoarece la cobză poţi cânta și microintervale muzicale, poate fi de un real ajutor la învățarea și aprofundarea scărilor muzicale bizantine, despre care știm că nu conțin doar tonuri și semitonuri, ci ton mare, ton mic și ton mijlociu”, a explicat arhidiaconul Rusu, care face parte dintr-o comunitate de iubitori de folclor ce şi-au spus „Ansamblul Noi şi Vechi”, format din oameni cu sau fără studii muzicale (clerici, arhitecţi, profesori), însă toţi entuziaşti să descopere instrumentele muzicale autentice - caval, fluier, tilincă, drâmbă şi, bineînţeles, cobză.

„Nu este ușor să studiezi cobza”

De cobză s-a apropiat cel mai mult părintele arhidiacon şi este recunoscător pentru oportunitatea de a împărtăşi şi altor iubitori de folclor din tainele acestui instrument muzical în cadrul proiectului „Cobza - primele acorduri”. „Îi mulţumesc doamnei Ozana Dram și întregii echipe care s-a ocupat de obţinerea finanţării de la Administrația Fondului Cultural Național pentru oportunitatea de a susţine acest curs de iniţiere în cântatul la cobză. Printre obiectivele cursului s-a numărat și realizarea a zece tutoriale și două concerte de cobză, dintre care unul la Palatul Parlamentului, în București. Văzând atât entuziasmul celor care au învăţat să cânte la cobză, cât şi al spectatorilor care apreciază tot mai mult acest instrument, sunt convins că fenomenul va căpăta amploare. Cobza este un instrument captivant şi fermecător deoarece transmite o istorie a cântecului românesc, iar oamenii simt asta. Însă este captivant şi pentru că permite tuturor să cânte o melodie simplă la început, chiar și celor fără studii muzicale, şi îţi rămâne la dispoziţie o viaţă întreagă să-i descoperi toate secretele. Inițiative precum cea a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași, de «popularizare» a cobzei, sunt de lăudat și sperăm ca ele să continue și să fie model și pentru alte instituții culturale”, a subliniat profesorul de cobză.

Revitalizarea cântecului de cobză este posibilă graţie unor astfel de proiecte precum cel iniţiat de CJCPCT, dar mai ales dorinţei nestăvilite a unor oameni determinaţi să salveze elementele identitare ale poporului român. De la ei, copiii şi tinerii pot lua aminte.

„Nu este deloc ușor să studiezi cobza, e nevoie de studiu intens, de multe repetiții. Tocmai de aceea sunt impresionat de încăpățânarea cu care persoanele mai în vârstă își doresc să învețe. Iar dacă avem exemplul lor, nouă, celor puţin mai tineri, nu ne rămâne decât să profităm de avantajele epocii în care trăim, când este la îndemâna oricui să înveţe ceva nou. Astăzi totul e la un click distanță: materiale video, tutoriale, astfel că un muzician autodidact, și nu numai, poate recupera ani de ucenicie în doar câteva luni. Şi mai este ceva: cred că, indiferent de vârstă, încetezi să mai trăiești cu adevărat când refuzi să înveți lucruri noi”, a subliniat părintele arhidiacon.

„Vedeta” tarafurilor ţărăneşti

Considerată unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale, cobza era vedeta tarafurilor ţărăneşti şi era confecţionată de meşteri pricepuţi. În România se întâlneşte cu precădere în Moldova şi Muntenia, iar în funcţie de zonă şi chiar judeţ, cobza poate diferi ca formă, în special la cutia de rezonanţă, sau ca număr de coarde şi acordaj. În linii mari, cobza se compune dintr-o cutie de rezonanţă din lemn de nuc sau paltin, cu spatele convex, numită în mediul tradiţional „burduf“ sau „bârdan“, iar faţa plană este cioplită dintr-o scândură de lemn de molid. „Gâtul“ instrumentului este scurt şi lat, dintr-un lemn de esenţă tare, care se termină cu un „cuier“, răsfrânt sub un unghi obtuz spre spate. Cobza are, de regulă, 8 coarde (sau strune, în limbaj popular), dar poate avea şi 10 sau 12 coarde, fixate între locaşul cuielor din „cuier“ şi un cordar din lemn (în partea inferioară). Acordajul coardelor diferă, de asemenea, în funcţie de regiune şi, uneori, chiar de interpret, însă cel mai frecvent este acordajul de cvintă şi cvartă: re - la - re - sol. Strunele sunt ciupite cu o plăcuţă mică (de metal sau os) ori cu o pană de gâscă.