„În meteorologie, trebuie multă răbdare şi ceva pasiune“

Cronicile cele mai vechi ale omenirii cuprind date referitoare la vreme şi climă, combinate cu anumite cunoştinţe de astrologie şi astronomie, rezultând de aici un soi de progonză, desigur mult simplificată. Culegerea datelor meteorologice în mod sistematic a început însă târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în prezent, mijloacele de observare şi prognoză a vremii au devenit extrem de performante. Astăzi, o prognoză meteo are un grad de adeverire cuprins, în funcţie de tipul acesteia, între 60% şi 90%.

În România, primele observaţii meteorologice au fost consemnate pe la 1870, însă un sistem riguros funcţionează de la 1884, când s-a înfiinţat Institutul Naţional de Meteorologie. „Primele oraşe care au făcut pionierat în acest domeniu sunt Iaşul, Brăila şi Bucureşti. De-a lungul timpului, a crescut numărul punctelor de observaţii meteorologice. La început, se făceau observaţii directe asupra temperaturii, asupra presiunii atmosferice, asupra vântului, asupra duratei de strălucire a soarelui, a precipitaţiilor“, ne-a explicat Constantin Drăcşineanu, directorul Centrului Meteorologic Regional Moldova.

Iniţial, cei care erau preocupaţi de aceste observaţii utilizau aparatură clasică, respectiv termometrul şi barometrul. Treptat, evoluţia tehnologiei şi tehnicii a permis introducerea şi în meteorologie a unor mijloace extrem de performante, astfel că, astăzi, munca omului a fost înlocuită cu staţii meteo automate, prevăzute cu senzori pentru toţi parametrii care ar trebui măsuraţi. La început, angajaţii primelor staţii erau oameni care ştiau să scrie şi să citească, astfel încât să poată înregistra informaţiile. Ulterior, meseria de observator a impus specializare şi pregătire de specialitate.

În prezent, la nivel naţional există 160 de staţii meteo.

Observaţiile, transmise din oră în oră

Staţiile meteorologice automate au capacitatea de a culege şi prelucra date referitoare la toţi parametrii necesari pentru a aprecia starea vremii: temperatură, precipitaţii, viteza vântului, presiune atmosferică, durata de strălucire a soarelui. Aceste informaţii sunt transmise către un calculator la interval de un minut, iar observatorul le colectează şi le retransmite către Centrul de prognoză, la interval de o oră. „Observaţiile se fac la acelaşi timp, la timpul mediu local, adică în momentul în care trece soarele la meridianul locului. Asta pentru ca datele să fie comparabile. Altfel, n-ai putea să compari temperaturile în diferite puncte ale Globului. Sunt condiţii standard de observare, la doi metri deasupra solului, în adăposturi meteorologice, pentru a nu fi influenţate direct. Ulterior, şirul de date este utilizat pentru realizarea studiilor climatologice“, a mai precizat directorul Drăcşineanu.

Mai frig sau mai cald faţă de „normă“

V-aţi întrebat adesea, ascultând jurnalele meteo, ce înseamnă temperaturi mai mici sau mai mari faţă de „normă“. Explicaţia e simplă. Observaţiile legate de temperatură, pentru o anumită zi sunt înregistrate ani la rând, ulterior, acestea se adună şi se împart la numărul de ani, obţinându-se în acest fel media temperaturii pentru perioada sau ziua respectivă, un fel de sistem de referinţă în stabilirea valorilor normale de temperatură.

Cum se realizează o prognoză

Observaţiile meteo sunt transmise printr-o aşa-numită „telegramă“, cu un mesaj cifrat într-un cod sinoptic internaţional, accesibil doar meteorologilor de meserie. Ulterior, datele colectate de la toate staţiile dintr-o anumită reţea, naţională sau internaţională, sunt utilizate, cu ajutorul calculatorului, la realizarea prognozei.

„Această telegramă se transmite la Serviciul de Prognoză, de aici merge la Administraţia Naţională de Meteorologie şi chiar în emisie internaţională. Înregistrările rămân, se întocmesc nişte tabele, care se arhivează, iar pe baza acestora se fac studiile climatologice. În ceea ce priveşte prognoza, la început, Serviciul de Prognoză punea pe o hartă presiunea, cel mai important element în circulaţia maselor de aer şi în evoluţia vremii. În acest fel se observa de unde începe să crească presiunea. Se trasau nişte izolinii, se uneau punctele cu aceleaşi valori şi se vedea sensul de deplasare a maselor de aer. Tot la prognozele mai vechi aveau o mare importanţă observaţiile de la staţii privind gradul de acoperire a cerului şi tipul norilor. În prezent, se face prognoza numerică, pe calculator, pe anumite modele“, a mai precizat Constantin Drăcşineanu.

Telegramele transmise din oră în oră sunt completate cu observaţiile personale ale meteorologului de serviciu. „Noi adăugăm ceea ce nu poate capta staţia automată, respectiv norii, vizibilitatea“, ne-a spus Valerică Dorneanu, şeful staţiei Iaşi.

Tipuri de prognoze

Ca durată în timp, prognozele sunt: de foarte scurtă durată, respectiv de 3-6 ore, realizate pe baza datelor furnizate de radarele meteorologice.

Aceste radare sunt importante pentru că pot furniza cu rapiditate informaţii referitoare la precipitaţii, grindină, ajutând la alarmarea rapidă a populaţiei în caz de precipitaţii peste limita normală.

Există, de asemenea, prognoză de durată medie, care cuprinde date referitoare la un interval de 24 ore-trei zile, uneori chiar şi până la nouă zile. „Pentru acest tip de prognoză gradul de adeverire se duce spre 90%. În momentul de faţă, o prognoză pentru cinci zile este tot atât de exactă cum era acum 20 de ani pentru două zile. Intervalul a crescut foarte mult“, a subliniat directorul Centrului Regional. Prognozele de lungă durată sunt cele care se referă la vremea pentru o lună-două sau chiar trei, iar gradul de adeverire este de maximum 60%.

Cea mai lungă prognoză, ca durată în timp, este emisă de Centrul de la Londra şi cuprinde date pentru şase luni de zile.

Pericol de secetă în sud-estul ţării

Potrivit prognozei ANM, în următoarele trei luni, cantităţile de precipitaţii vor fi normale şi pe alocuri chiar vor depăşi limita normală în vestul şi în sudul ţării, pe când în sud-est există pericol de secetă. „Situaţia este dificilă în special în sud-est, unde rezerva de apă nu s-a refăcut nici acum. Vara trecută, temperaturile medii lunare au fost mai mari decât cele normale, iar cantitatea de precipitaţii a fost scăzută. S-a instalat seceta. În august-septembrie,

s-a mai remediat situaţia, pentru că au mai fost nişte ploi. În schimb, acum, la început de an, se înregistrează din nou deficit de apă. Să sperăm că seceta nu va fi la fel de severă ca cea de anul trecut“, a mai spus directorul.

Potrivit datelor AM, iarna 2006-2007 a fost cea mai caldă din ultima sută de ani. La staţia Iaşi, cea mai mică temperatură înregistrată în decursul anilor a fost de -33,9 grade, în 1985, iar maxima absolută a fost de +34 de grade.

▲ 23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei

Conform datelor Organizaţiei Mondiale de Meteorologie, prima reţea meteorologică internaţională a fost creată în 1654, de către regele Ferdinand al II-lea al Toscanei şi cuprindea şapte staţii aflate în nordul Italiei şi câte una la Varşovia, Paris, Innsbruck şi Osnabrück. Apoi, în 1870, Societatea Meteorologică Palatina din Manheim a pus la punct o reţea de 39 de staţii, dintre care 37 în Europa şi două în America de Nord. Treptat, meteorologia a înregistrat numeroase progrese. La 23 martie 1950 a fost semnată Convenţia Organizaţiei Meteorologice Mondiale, dată la care, de atunci şi până astăzi, se celebrează Ziua Mondială a Meteorologiei.

În prezent, la nivel internaţional există 10.000 de puncte terestre de observare, care efectuează observaţii din trei în trei ore sau din oră în oră. Datele obţinute în 4.000 din aceste amplasamente sunt transmise în întreaga lume în timp real, în cadrul schimbului global de date.

▲ Încălzirea globală, un pericol real

Specialiştii în domeniu din toate ţările sunt alarmaţi de pericolul iminent pe care îl reprezintă încălzirea globală. Datele Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei indică o încălzire de necontestat a sistemului climatic, cea mai importantă cauză a încălzirii temperaturii medii globale fiind creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră. În 12 din cei 13 ani ai intervalului 1995-2007, temperatura globală în apropierea suprafeţei solului a fost printre cele mai ridicate de la începerea înregistrărilor instrumentale (a doua jumătate a secolului al XIX-lea). De asemenea, temperatura medie globală a crescut cu 0,74° C de la începutul secolului XX, iar gheţarii montani şi suprafaţa acoperită cu zăpadă sunt în continuă diminuare în ambele emisfere.

Un alt semnal de alarmă îl constituie şi creşterea la scară planetară a nivelului mării, în medie, cu 1,8 mm/an, în intervalul 1961-2003 şi cu 3,1 mm/an începând din 1993. În ultimii 25 de ani, gheaţa marină din Oceanul Arctic a scăzut cu 17%, iar meteorologii prognozează că aceasta va dispărea complet pe perioada verii în următorii 30-40 de ani.

▲ Staţia meteo de la Iaşi a funcţionat şi la liceul „Negruzzi“

Staţia meteo de la Iaşi e una dintre cele mai vechi din Moldova şi chiar din ţară. A fost înfiinţată pe la 1868 şi, de-a lungul vremii, a funcţionat în mai multe locuri. Mai întâi în centrul oraşului, lângă Teatrul Naţional, apoi la Liceul „Negruzzi“. În cele din urmă, a fost mutată într-un cartier periferic al Iaşului, Tătăraşi, în clădirea vechiului aeroport, la câmp deschis, în condiţii ideale pentru observarea tuturor parametrilor vremii. Cu timpul, în jurul clădirii s-au ridicat mai multe construcţii, au crescut copaci, fapt ce îngreunează colectarea datelor.

Graţie aparaturii moderne şi staţiilor automate, munca meteorologilor a devenit mai uşoară, dar şi numărul lor a scăzut considerabil. Meseria presupune dăruire, rigurozitate şi multă responsabilitate.

„În meteorologie, nimeni nu stă să supravegheze pe cel care lucrează într-o staţie. Se lucrează în ture de 12/24 h. Trebuie multă răbdare şi ceva pasiune, pentru că meteorologul trebuie să iasă pentru observaţie şi noaptea, şi în toiul iernii, şi în timpul căldurilor toride. Trebuie şi multă conştiinciozitate“, ne-a spus directorul Centrului Regional.

Cea mai dificilă misiune o au meteorologii care lucrează în staţiile meteo montane, care stau izolaţi şi câte 6 luni pe an. Staţia meteo situată la cel mai înalt punct din Moldova este cea din Călimani, la 2.019 m altitudine, urmată de Ceahlău, la 1.904 m.