Zilnic, autocare cu pelerini români trec Dunărea la Vama Giurgiu-Ruse, pentru a se închina în mănăstirea săpată în peştera Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Ceea ce se vede astăzi este doar o mică parte din aşezământul monahal de altădată. Mănăstirea de călugări din ţinutul natal al cuviosului, Basarabov, este singura mănăstire săpată în piatră, locuită, din Bulgaria, însufleţită de prezenţa a doi vieţuitori.
Basarabov. O localitate la 80 km de Bucureşti. Neştiută, neînsemnată, dacă nu ar fi zămislit în urmă cu sute de ani un sfânt. Pe Cuviosul Dimitrie cel Nou. Un om simplu, la fel ca locul din care se trage, văcar al satului în tinereţe, devenit prieten al lui Dumnezeu după ce L-a urmat pe Iisus, iubindu-L mai presus decât însăşi viaţa sa. Mărturia nevoinţelor acestui sfânt, venerat deopotrivă de români şi de bulgari, este peştera sa din malul stâncos al râului Lom. Locul săpat pe înălţimi este cunoscut sub denumirea de Mănăstirea Basarabov. De altfel, aici se întâlnesc peste 300 de chilii, dintre care 40 au ajuns biserici, toate nestemate ale patrimoniului UNESCO. Urme de frescă exterioară de pe pereţii calcaroşi ai peşterilor se păstrează până în zilele noastre, ceea ce aminteşte de un trecut îndepărtat al vieţii monahale de aici, care a început înainte de secolul al XII-lea. „Mănăstirea are viaţă de obşte, cu doi călugări, nelipsiţi de la sfintele slujbe, care mai slujesc şi la alte biserici din Ruse, la cererea credincioşilor, deoarece în Bulgaria se înregistrează o lipsă de preoţi. Este singura mănăstire din localitate şi din apropierea oraşului Ruse. În proximitate, este una din cele mai mari mănăstiri rupestre din perioada celui de-al doilea ţarat bulgar (sec. XII-XIV) - Ivanovo, acum părăsită, aflată în patrimoniul UNESCO. De asemenea, în vecinătatea Mănăstirii Sfântului Dimitrie se mai află Cetatea medievală Cherven“, explică părintele Alin Hotcoleanu, ghid în cadrul Sectorului pelerinaje al Patriarhiei Române.
Trecut şi prezent
Surse istorice atestă că Mănăstirea Basarabov a fost ctitorită de familia Basarabilor, mai precis de Ioan Basarab I, primul domn al Ţării Româneşti. Cele mai vechi mărturii documentare în legătură cu mănăstirea poartă pecetea secolului al XV-lea. Anii ce au urmat au lăsat urme adânci asupra locaşului de închinăciune, măcinat de războaie, jafuri, inundaţii. Biserica păstrată în forma actuală a fost construită în anul 1865. În anul 1953, călugărul Hrisant Hadji, de numele căruia se leagă restaurarea complexului monastic, a primit vizita Patriarhului Justinian şi a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, pe atunci vicar patriarhal. De altfel, înflorirea aşezământului monastic se datorează şi ajutoarelor primite din România de-a lungul anilor.
„Credincioşii români merg în număr mare, încă din anul 2007. În acei ani, era doar bisericuţa din peşteră şi o mică căsuţă sub stâncă. Nimic altceva. Pe zi ce trecea, lună de lună, an de an, am observat înflorirea mănăstirii, felul în care au început construcţia bisericii noi, corpul de chilii, arhondaricul, curtea. Înnoirea acestei mănăstiri se datorează şi pelerinilor români“, adaugă părintele Alin Hotcoleanu.
Dintotdeauna, accesul în sfântul locaş s-a făcut urcând cele 48 de trepte. În partea dreaptă din capătul scării de piatră, şerpuitoare, se găseşte bisericuţa care păstrează iconostasul sculptat în lemn din anul 1941. O icoană de mari dimensiuni cu o părticică din moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou domină încăperea. Icoana, dăruită de către Patriarhia Română, păstrează o inscripţie în limba română, scrisă cu litere chirilice, şi una în limba greacă.
„De fiecare dată când ajung aici mă simt ca acasă. Am slujit acolo împreună cu părinţii, mi-e foarte drag locul. Este casa Sfântului Dimitrie Basarabov, locul în care el a trăit, un spaţiu al liniştii şi al păcii“, conchide preotul ghid Alin Hotcoleanu.
În partea stângă a peşterii, vizavi de bisericuţă, se află un pangar micuţ, luminat de o ferestruică, zidită în piatră şi pictat în exterior. Aşezământul monahal mai cuprinde câteva chilii săpate în stânca din apropiere, clopotniţa, stăreţia şi un arhondaric.
„Mănăstirea rupestră impresionează de la prima întâlnire şi consider că seamănă izbitor cu chiliile pustnicilor noştri, îngerii nevăzuţi din Munţii Bucovinei, de pe crestele Rarăului, şi nu numai. Faptul că e singura mănăstire de acest fel locuită din Bulgaria o face să fie unică în peisajul monahal al vecinilor bulgari“, spune Carolina Bigu, o pelerină din Bucureşti care merge cel puţin o dată pe an acasă la Sfântul Dimitrie Basarabov.
