Ouăle încondeiate în duhul simplității de (la) bunici şi străbunici

Un singur îndemn, an de an, de două milenii încoace, continuă să aducă lumină şi speranţă în suflete, să schimbe lumea şi lumile: „Bucuraţi-vă!”. E chiar bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos care ne ridică genunchii plecaţi şi ne dezvăluie minunile lăsate de Dumnezeu pe pământ. Iar una dintre aceste minuni este chiar oul de Paşti, încondeiat, închistrit sau vopsit, care întregește simbolistica celei mai mari sărbători a creştinătăţii. „Ouăle încondeiate nu au lipsit niciodată din coşul cu care mergeau bunicii şi străbunicii noştri la biserică în noaptea de Înviere. Le pregăteau îndeosebi în Joia Mare pentru că, făcute atunci, ţineau spre a fi consumate de Paşti. Este o tradiţie pe care noi ne străduim să o menţinem şi să o transmitem mai departe generaţiilor care vin”, spune Elena Vereha, meşter popular din Paltinu, Vatra Moldoviţei (Suceava).

În Moldova, şi mai cu seamă în Bucovina, nu există Sfinte Paşti fără ouă încondeiate, iar mesagerii care aduc la Iaşi, de 24 de ani încoace, marea veste a Învierii Domnului sunt meşterii populari reuniţi într-un eveniment de tradiţie organizat de Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi. Anul acesta, manifestarea interactivă „Ouă încondeiate. Expoziţie. Atelier. Vânzare” i-a avut ca parteneri pe Primăria Municipiului Iaşi şi Asociaţia „ART - Meşteşugurile Prutului”. Meşteri populari consacraţi au adus ieşenilor daruri nepreţuite realizate în diferite tehnici (monocrome, policrome în tehnica băilor de culoare, cu desen în relief și împodobite cu mărgele) şi cu variate motive ornamentale.

„Sărbătorile pascale nu pot fi separate de încondeierea ouălor, cel puţin nu în Moldova şi mai ales în Bucovina; face parte din genetica noastră, a românilor din părţile acestea de ţară. Sigur, mai există acest obicei şi în alte zone, însă nu cu această amploare, aş putea spune chiar cu obligativitate spirituală. Cei mai mulţi creatori populari provin în special din ţinutul Bucovinei, care este prin excelenţă patria ouălor încondeiate şi pentru că acolo se întrepătrund mai multe culturi, însă şi ouăle realizate în zona de podiş a Moldovei, în judeţele Iaşi şi ­Vaslui, chiar dacă par mai simple, sunt foarte valoroase şi ele”, ne-a spus Victor Munteanu, şeful ­Muzeului Etnografic al Moldovei.

În ultimii 30 de ani, simbolistica oului încondeiat a reînviat şi, mai mult, graţie talentului şi dedicării artizanilor populari, s-a transformat într-o adevărată artă extrem de apreciată deopotrivă de români şi turiştii care ne vizitează ţara. La expoziţia cu vânzare de la Iaşi am putut admira adevărate bijuterii filigranate realizate de Celica Nistor din Rogojeşti (Botoşani) şi Ileana Hotopilă, Tezaur Uman Viu din Ulma - Suceava sau lucrături artistice cu mii de mărgeluţe realizate de ­Doina Moroşan de la Horodnic de Sus (Suceava) ori ouă bătrâneşti de la Rădăuţi, aduse la Iaşi de creatoarea Victoria Fundiur.

Această vrednică rădăuțeancă reprezentantă a meșteșugului ­încondeierii ouălor, născută în ­Ulma, dar mutată vremelnic la Rădăuţi, a deprins dragostea şi pasiunea din moşi-strămoşi: „Din neam în neam s-a transmis această dragoste pentru frumos şi pentru un obicei cu care bunicii şi străbunicii s-au născut şi au murit. Eu sunt a şasea generaţie în familia mea”.

Cu multă smerenie şi simplitate, Victoria Fundiur ne-a vorbit despre acele ouă bătrâneşti pe care le are, fără îndoială, mai aproape de suflet. „Bunicii şi străbunicii lucrau aceste ouă simple, pe care nu desenau mai mult de un simbol sau două şi toate aveau legătură cu lucrările agrare - «plugul», «grebla», «cârligul ciobanului», «vârtelniţa», cu elementele din natură - ­«floarea», «conul de brad», «frunza», «spicul», «stelele», «soarele», precum şi cele specifice sacralităţii sau care evocau momente din viaţa trecătoare a omului - «crucea pascală», «brâul Maicii Domnului», «peştele», «calea rătăcită». Predominau simbolurile simple, dar erau tare frumoase. Le făceau în Postul Mare ca să înfrumuseţeze coşul cu care fiecare familie mergea la biserică în noaptea de Înviere, unele erau dăruite copiilor care umblau din casă în casă. Acestor modele simple, ţărăneşti le spunem noi, realizate în baie de culori, două, trei sau patru culori, le spuneam galiţeice. Ulterior s-a trecut la încondeiatul ouălor în relief, care şi ele au frumuseţea lor, unele chiar fără seamăn. Însă, indiferent de tehnică, sunt necesare aceeaşi pasiune şi acelaşi respect pentru tradiţii, pentru a duce mai departe un meşteşug mărturisitor al credinţei Învierii”, a mai spus doamna Victoria.

La „colorarea” ouălor ţărăneşti se foloseau vopsele obţinute în mod natural din coajă de merişor, coajă de mesteacăn, frunze de spanac, foi de ceapă sau sfeclă roşie.

Un duh al simplităţii l-am descoperit la toţi meşterii populari prezenţi la manifestarea de la Iaşi, din panoplia de lucrări migăloase ale fiecăruia nelipsind aceste ouă bătrâneşti.

„Oul încondeiat a devenit astăzi mai mult o artă, creatorii condensează pe un singur ou mai multe simboluri, doresc să transmită mai mult, să se plieze şi pe cerinţele publicului. Ouăle în culori simple, bătrâneşti, bicromatice, roşu cu alb sau negru cu alb, pot fi, într-o anumită logică, mai preţioase chiar pentru că e clar că ele, fiind cele mai vechi, vor dispărea primele... vrem, nu vrem, şi tradiţia se schimbă, lumea se transformă, lumea devine, nu putem opri acest proces şi nici nu ar fi înţelept. Important este însă că semnificaţia rămâne aceeaşi şi meşteşugul se transmite generaţiilor tinere”, a mai subliniat ­Victor Munteanu, coordonatorul Muzeului Etnografic al Moldovei.