Românii se roagă în limba lor pe toate continentele

Ortodoxia românească este prezentă pe tot întinsul globului pământesc. Pornind din America, trecând prin Europa, Africa, Australia şi Asia, până în îndepărtata Japonie, preoţii ortodocşi români săvârşesc Sfânta Liturghie în limba română şi îl mărturisesc pe Hristos. La finele anului 2013, diaspora ortodoxă română era cuprinsă în 13 eparhii deservite de aproximativ 860 de clerici.

Eparhia cu cel mai mare număr de români ortodocşi din diaspora este Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, păstorită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif. Pe întinsul mitropoliei, care cuprinde ţări precum Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda, Islanda, Italia, Spania şi Portugalia, îl mărturisesc pe Hristos mai bine de jumătate dintre clericii români din diaspora.

Despre încercările misionare cu care se confruntă în această mitropolie ne-a vorbit IPS Mitropolit Iosif. „Specificul nostru este în primul rând trăirea credinţei într-un context de majoritate non-ortodoxă. Trăim într-o societate unde suntem minoritari, dacă în România suntem majoritari creştini ortodocşi, în toate ţările din lume în care trăim, ortodocşii sunt minoritari. Al doilea fapt al misiunii noastre este transmiterea credinţei copiilor în acest context şi menţinerea credinţei în rândul tinerilor care s-au depărtat de Biserică la vârsta adolescenţei. Al treilea ar fi mărturia credinţei ortodoxe în contextul trăirii credinţei ca minoritari. Apoi dialogul cu ceilalţi creştini, pentru că suntem obligaţi să dialogăm cu ceilalţi creştini, fiind minoritari.“ Contextul legislativ în care trăiesc ortodocşii, uneori concepţia de viaţă şi teologia ortodoxă nu acceptă unele aspecte ale legislaţiei în curs din ţările în care trăiesc românii, cum ar fi cele legate de eutanasie, de căsătoriile între persoane de acelaşi gen şi apoi în ceea ce priveşte căsătoriile mixte.

„Foarte mulţi dintre credincioşii Bisericii Ortodoxe se căsătoresc cu persoane de alte credinţe, în general creştină, însă uneori şi de alte religii. Poate că ar mai fi şi alte aspecte, însă cele legate de bioetică sunt esenţiale.“ Trăirea în comunitate este un aspect foarte important, deoarece comunitatea este definitorie pentru o mare parte din creştinii ortodocşi, deoarece „nici n-ar putea trăi în contextul european fără să aibă o comunitate. Identitatea este căutată şi îşi cere drepturile şi în ceea ce-i priveşte pe adulţi, dar şi pe tineri, pentru că ei îşi caută identitatea. Mai sunt câteva aspecte legate de educaţia tinerilor, a copiilor, de cateheza copiilor în parohii, parohiile aici fac cateheză pentru că nu are cine să transmită credinţa. Şcoala nu primeşte profesori ortodocşi sau preoţi ortodocşi pentru a face cateheză. Deci Biserica asumă şi formarea viitorilor creştini ortodocşi“, mai spune IPS Iosif.

Bineînţeles, şi lipsa locaşurilor de cult este o problemă. De multe ori, se improvizează în locaşuri de cult catolice sau protestante. „Avem un fel de altar mobil şi totul din biserică este mobil, trebuie să improvizăm. Este foarte greu, pentru că identitatea noastră ortodoxă cere şi un spaţiu liturgic adecvat, dar încercăm să-l alcătuim din cele pe care le avem“, explică IPS Iosif.

Un alt aspect al misiunii este prezenţa vieţii monahale, „încercăm să semănăm câte o comunitate monahală peste tot în ţările în care suntem“. Formarea continuă a preoţilor şi adaptarea preoţilor în contextele în care trăiesc în diferitele ţări reprezintă o altă preocupare în diaspora. „Şi relaţia cu bisericile, cultele creştine care ne primesc la ei într-un fel sau altul. Relaţia cu administraţia locală, pentru că toate parohiile noastre sunt şi asociaţii cultuale, în Franţa cel puţin, dar şi în celelalte ţări, iar pe lângă ele sunt şi asociaţiile culturale şi fundaţiile bisericii.“

Şi misiunea în rândul populaţiei în care trăiesc este importantă. „Unii doresc să trăiască credinţa creştină ortodoxă, o aprofundează, devin ortodocşi şi în felul acesta avem preoţi şi diaconi şi, bineînţeles, şi mulţi creştini din toate aceste ţări“, conchide IPS Mitropolit Iosif.

Sute de kilometri până la biserică

Şi cealaltă mitropolie din vestul Europei, Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, păstorită de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Serafim, se confruntă cu aceleaşi probleme misionare. Însă întâlnim şi particularităţi, despre care ne-a vorbit IPS Serafim. „Pastoraţia şi misiunea în mitropolia noastră sunt diferite de cele din ţară, datorită faptului că românii trăiesc în împrăştiere şi nu avem parohii apropiate de locurile în care ei trăiesc. De multe ori, credincioşii trebuie să parcurgă zeci sau chiar sute de kilometri până ajung la prima biserică sau parohie românească. Deci distanţele, împrăştierea credincioşilor constituie o mare dificultate pentru o pastoraţie şi o misiune tradiţională, normală.

Apoi, lipsa de locaşuri proprii, biserici sau săli parohiale constituie de asemenea o mare dificultate pentru că pastoraţia în aceste cazuri este îngrădită şi limitată, adeseori, doar la slujirea duminicală într-o biserică catolică sau evanghelică pe care o împrumutăm sau o închiriem. În mitropolia noastră avem doar câteva biserici proprii. De aceea, în pastoraţia noastră, punem un accent deosebit pe legăturile personale, individuale cu credincioşii. Preoţii noştri trebuie să se deplaseze ei înşişi la distanţe mari atunci când sunt chemaţi de credincioşi pentru diferite nevoi duhovniceşti: sfinţirea caselor, cazuri de boală, înmormântări. Toţi preoţii au adresele şi numerele de telefon ale credincioşilor pentru ca să poată lua ei înşişi legătura cu ei, atunci când unii credincioşi se îndepărtează sau uită de Biserică. Pe de altă parte, credincioşii noştri, fiind în împrăştiere, se mută uneori dintr-un loc în altul. Este foarte greu să găsească locuri de muncă stabile şi atunci sigur că şi acest lucru îngreuiază pastoraţia.“ Din acest motiv sunt organizate, adeseori, întâlniri zonale ale preoţilor şi credincioşilor. De pildă, când se face Taina Sfântului Maslu într-o parohie, sunt invitaţi şi preoţii şi credincioşii din parohiile învecinate. „De asemenea, organizăm şi aşa-numitele «Seri duhovniceşti» acolo unde ierarhii merg în vizită pastorală. Vineri sau sâmbătă seara facem fie Taina Sfântului Maslu, fie Vecernia, iar după slujbă stăm de vorbă cu credincioşii timp îndelungat, răspunzând la întrebările lor concrete. Am constatat, credincioşii se bucură foarte mult de aceste întâlniri şi se folosesc duhovniceşte. În multe parohii se organizează şi alte diferite activităţi cu copiii, cu tinerii. Invităm, de asemenea, duhovnici din ţară pentru a sluji şi vorbi credincioşilor“, spune IPS Mitropolit Iosif.

100 de ani de Ortodoxie românească în SUA

Pe continentul american, Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi a împlinit anul acesta 85 de ani de la fondare şi cuprinde parohii vechi chiar şi de 100 de ani şi parohii mai noi, înfiinţate în ultimii 25 de ani. Astfel, misiunea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Nicolae şi a clericilor de acolo se împarte pe mai multe planuri. „Responsabilitatea faţă de parohiile primilor emigranţi români se referă la continuarea misiunii lor, grija pentru cei prezenţi şi pentru generaţiile următoare. În cele mai multe dintre acestea folosim exclusiv limba engleză, astfel că aceste parohii sunt deschise pentru primirea celor care doresc să se convertească la credinţa creştin-ortodoxă. Parohiile înfiinţate în ultimii 25 de ani sunt parohii tinere care cuprind aproape în exclusivitate emigranţii veniţi după anul 1989 în SUA şi în Canada. Aici folosim în principal limba română, dar am început să folosim şi limba engleză, deoarece copiii noilor emigranţi au crescut şi misiunea se referă, din nou, la cei prezenţi, la emigranţii din România care vorbesc limba română, dar şi la copiii lor, care au început să uite limba română, şi la generaţiile următoare. Este o misiune complicată pentru faptul că trebuie să folosim limba română şi limba engleză, trebuie să ne adresăm adulţilor imigraţi din România, dar şi copiilor şi tinerilor crescuţi în America. Apoi pentru faptul că trebuie să avem activităţi specifice cu copiii şi cu tinerii, să-i facem să se simtă parte din comunitate şi să fie responsabili pentru biserica lor“, spune IPS Nicolae.

În cadrul misiunii pe pământ american ar mai fi grija pentru românii ortodocşi din SUA şi Canada care încă nu au un locaş de închinăciune. În ultimii 25 de ani s-au ridicat multe biserici, s-au constituit multe comunităţi în principalele oraşe unde sunt români. „Avem o responsabilitate să identificăm acele locuri, acele oraşe unde românii nu au încă un altar de închinare. Este vorba de comunităţi mai mici de români pentru care, dacă nu vom putea constitui parohii, va trebui să avem grijă de viaţa lor duhovnicească prin slujbe ocazionale şi asistenţă spirituală. În ultimii ani am acordat o mare atenţie educaţiei copiilor şi tinerilor pentru care organizăm cursuri, olimpiadă de religie, tabere“, explică IPS Mitropolit Nicolae.