Afecţiuni oftalmologice frecvente la adulţi

Multe dintre afecţiunile oftalmologice pot să ne afecteze, imediat sau după o perioadă mai îndelungată de timp, activitatea de zi cu zi, confortul fizic şi psihic, viaţa socială şi de familie. Problemele oftalmologice nu trebuie trecute cu vederea deoarece pot avea importante repercusiuni asupra activităţii socioprofesionale.

Infecţiile conjunctivale sunt afecţiuni frecvente, mai puţin grave, dar foarte deranjante. Ele pot fi cauzate de unele bacterii sau pot fi determinate de virusuri. Conjunctivitele bacteriene se manifestă sub formă de prurit ocular (senzaţie de mâncărime), senzaţie de arsură sau corp străin, iar din cauza secreţiei purulente, ochii se lipesc dimineaţa, la trezire. Conjunctivitele virale sunt foarte contagioase, putând determina epidemii. Unele conjunctivite pot lăsa sechele (cele cu chlamydii), de aceea este necesar examenul oftalmologic în cazul infecţiilor conjunctivale.

Ca urmare a costurilor ridicate de tratament şi a potenţialului invalidant asupra funcţiei vizuale, o altă problemă de interes public o reprezintă glaucomul, boală numită în popor „apă neagră“. Glaucomul este o boală în care nervul optic suferă din cauza unei presiuni intraoculare nocive, presiune mai mare decât cea pe care o poate suporta ţesutul nervos a ochiului respectiv. Astfel, fibrele nervului optic şi unele celule ale retinei mor, iar vederea se depreciază ireversibil, până la orbire. Trebuie precizat faptul că nu toţi oamenii suportă la fel aceleaşi nivele presionale, existând şi glaucoame cu presiune intraoculară normală. Întrucât predispoziţia de a dezvolta boala glaucomatoasă se poate moşteni, persoanele care au rude cu glaucom trebuie să se prezinte la controale oftalmologice periodice, măcar o dată pe an, în vederea investigaţiilor de specialitate.

Odată cu înaintarea în vârstă pot apărea afecţiuni caracterizate prin reducerea acuităţii vizuale. Scăderea acuităţii vizuale poate să apară brusc, de exemplu în cazul unui infarct retinian. Infarctul retinian apare la persoanele în vârstă, cu probleme cardiovasculare majore, şi este o problemă gravă, întrucât funcţia vizuală se recuperează foarte rar şi doar parţial. La fel se întâmplă şi în cazul infarctului pe nervul optic (neuropatia optică ischemică), o afecţiune în care scăderea acuităţii vizuale se produce lent. Scăderea acuităţii vizuale poate să apară progresiv, de exemplu în cataractă, degenerescenţă maculară legată de vârstă sau neuropatia optică ischemică.

Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, cu repercusiuni asupra funcţiei vizuale. Tratamentul precoce permite îmbunătăţirea semnificativă a vederii, cu condiţia ca retina să fie neafectată de alte boli. Singurul tratament eficient este cel chirurgical, cu extragerea cristalinului cataractat şi implantarea unuia artificial. Degenerescenţa maculară legată de vârstă este cea mai frecventă cauză de pierdere ireversibilă a vederii la persoanele peste 50 de ani, în lumea dezvoltată. Degenerescenţa maculară reprezintă exagerarea unui proces degenerativ care are loc în mod normal odată cu îmbătrânirea. Este bine ca această afecţiune să fie diagnosticată cât mai repede, pentru a putea fi întârziată evoluţia şi pentru a păstra cât mai mult timp o vedere acceptabilă.

Trebuie reţinut faptul că ochiul este un organ pe cât de important, pe atât de fragil şi delicat, cele mai multe probleme oftalmologice punându-şi în mod clar amprenta asupra calităţii vieţii sociale şi profesionale. Dincolo de birocraţia specifică sistemului de sănătate, care nu rareori ne face să ne prezentăm târziu la medic, să întârziem diagnosticul şi tratamentul ţintit, noi înşine trebuie să fim conştienţi că trebuie să ne preocupăm de sănătatea noastră şi a celor dragi.