Când lentilele progresive nu ajută

Vedere încețoșată, dificultăți la citit, percepție dificilă a distanței sunt câteva dintre simptomele asociate ambliopiei, o tulburare de dezvoltare a vederii, care apare în copilărie, dar poate afecta și adulții. Dacă acestei probleme oftalmologice i se adaugă dificultăţi cu vederea la distanță și de aproape, pot exista cazuri în care ochelarii progresivi nu ajută, spune un expert în domeniu care a răspuns întrebărilor unor cititori ai cotidianului italian La Repubblica.

Denumită în termeni populari și „ochi leneș”, ambliopia apare când unul dintre ochi nu se dezvoltă suficient pentru a asigura o vedere normală chiar și atunci când pacientul recurge la cele mai bune opțiuni de corecție a vederii. Cel mai frecvent, ambliopia apare din cauza strabismului, a diferențelor de refracție dintre cei doi ochi, dar și din cauza cataractei congenitale sau a altor probleme oftalmologice.

Dar ce se întâmplă dacă „ochiul leneș” nu este corectat la vârsta copilăriei? Există soluții la vârsta adultă? Iar dacă o persoană cu ambliopie are și miopie și prezbitism, îi sunt utili ochelarii progresivi? La aceste întrebări a răspuns dr. Maria Cristina Savastano, de la secția de oftalmologie a Spitalului Universitar Agostino Gemelli, din Milano.

Potrivit acesteia, de cele mai multe ori, ochiul leneș este asim­p­to­matic, deoarece creierul suprimă imaginea de la ochiul cu vedere mai slabă, de aceea, diagnosticul poate fi pus doar în urma unui control oftalmologic. Ideal ar fi ca acest consult să aibă loc la vârsta copilăriei, între 3 și 5 ani, când ochii sunt încă în dezvoltare, iar vederea are cele mai mari șanse să poată fi corectată. După vârsta de 6 sau 7 ani, așa-numita fază plastică de dezvoltare se încheie și defectul de vedere nu mai poate fi corectat complet. Din acest motiv, ambliopia este dificil de tratat la pacienții adulți, deoarece plasticitatea cerebrală scade odată cu înaintarea în vârstă.

Cu toate acestea, în unele cazuri se poate obține o ameliorare a vederii cu ajutorul unor lentile personalizate. În cazul în care pacientul are și miopie (cu vedere slabă la distanță), defectul de vedere poate fi corectat prin chirurgie refractivă cu laser. De menționat că această corecție cu laser nu func­ționează întotdeauna, iar miopia poate continua să progreseze chiar și după o astfel de intervenție.

Odată cu înaintarea în vârstă poate să apară și prezbiopia, un defect al vederii de aproape care apare din cauza scăderii capacității de acomodare a ochiului. Atât miopia, cât și prezbiopia necesită corecții oftalmologice adaptate fiecărui pacient în parte. În cazul persoanelor care pe lângă aceste două probleme oftalmologice au și ambliopie (ochi leneș), ochelarii cu lentile progresive le pot cauza disconfort, pentru că necesită un echilibru perfect între dioptriile folosite la ambii ochi.

Deseori, persoanele cu ochi leneș își concentrează vederea mai mult cu ochiul cu care văd mai bine, însă lentilele progresive funcționează cel mai bine atunci când ambii ochi se coordonează pentru a se adapta la diferitele zone ale cristalinului (distanță, intermediar, aproape).

Dacă un ochi lucrează mai puțin, creierul poate avea dificultăți în interpretarea imaginilor pe care le receptează de la cristalin. În plus, utilizarea lentilelor progresive necesită o perioadă de adaptare, timp în care pacientul trebuie să învețe să miște și capul, nu doar ochii, în funcție de distanța la care se află obiectele pe care le privește.

Pentru persoanele cu ambliopie această tranziție a vederii cu ochelari progresivi poate fi mai dificilă, ceea ce le poate provoca distorsionarea sau încețoșarea vederii sau instabilitate vizuală. Din aceste motive, în cazul lor sunt preferabile uneori soluții de corecție a vederii mai simple, cum sunt ochelarii tradiționali cu lentile bifocale, nu progresive, sau ochelarii speciali pentru citit. (I.N.)