Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Complicaţiile rinitelor acute la sugar

Complicaţiile rinitelor acute la sugar

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Simona Alina Strugariu - 05 Aug, 2009

Rinita acută se defineşte ca o inflamaţie localizată la nivelul mucoasei nazale. La sugar, există o serie de particularităţi ce determină o simptomatologie şi o evoluţie mai alarmante.

Dintre particularităţile care pot surveni în evoluţia rinitei la sugari, putem enumera:

- particularităţi anatomice (trompa lui Eustachio, care realizează legătura între partea posterioară a nasului şi urechea medie; este mai largă şi mai orizontală, fapt ce favorizează extinderea infecţiei de la nas la ureche şi implicit apariţia mult mai uşoară a otitei medii acute, ca şi complicaţie după o rinită banală;

- sistemul imunitar al sugarului este încă deficitar, fapt ce favorizează complicaţii mai frecvente şi mai grave;

- imposibilitatea unui drenaj spontan al secreţiilor nazale (sugarul nu poate să-şi sufle nasul) accentuează simptomele şi duce la dificultăţi majore la respirat şi alimentat.

Rinita acută banală se întâlneşte între prima şi a doua săptămână de viaţă şi se manifestă prin obstrucţie nazală severă, strănut, rinoree (secreţii nazale) apoasă, care apoi devine purulentă şi vâscoasă, febră, agitaţie, alimentaţie dificilă, stare toxică cu cianoză şi tendinţa la asfixie. În lipsa unui tratament eficient, pot apărea complicaţii: laringită, otită, inflamaţii conjunctivale, complicaţii pulmonare, gastro-intestinale (prin înghiţirea secreţiilor), convulsii febrile, meningită. Tratamentul constă în:

- dezobstrucţia şi drenajul foselor nazale prin aspirarea secreţiilor din nas cu para de cauciuc sau cu aspiratorul nazal (mai întâi se fluidifică secreţiile prin instilare de ser fiziologic călduţ);

- dezinfecţia mucoasei nazale (se foloseşte cel mai frecvent Colargol 1%);

- combaterea febrei prin administrarea de antitermice, împachetări.

Rinita acută purulentă se manifestă la trei zile după naştere şi este determinată de o infecţie maternă sau de o lipsă de igienă în alăptare, germenii implicaţi fiind stafilococul sau streptococul. Simptomatologia este dominată de o stare generală alterată, cu febră (41 grade), stare toxică, nas înfundat, secreţii nazale purulente ce irită tegumentele şi formează cruste în nas şi pe pielea din jurul nasului (în cazul unui drenaj ineficient al nasului). Complicaţiile bronho-pulmonare sunt mai grave, iar tratamentul impune, pe lângă măsurile enumerate la rinita acută banală, şi antibiotic în doze mari, administrat parenteral (în muşchi sau venă).

Rinita gonococică se manifestă în primele 36 de ore după naştere, cu febră, stare generală alterată şi rinoree purulentă galben-verzuie. Examenul bacteriologic al secreţiilor nazale ale copilului şi al secreţiei vaginale a mamei evidenţiază prezenţa gonococului.

Rinita eredo-sifilitică se manifestă la trei săptămâni după naştere, fără febră, dar cu secreţii nazale seropurulente urât mirositoare şi cu mărirea ganglionilor de la nivelul gâtului, asociate cu alte manifestări ale sifilisului congenital (transmis de la mamă la făt pe cale sanguină), leziuni scheletice, mărirea în volum a ficatului şi splinei, manifestări cutaneo-mucoase specifice.