Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cum evităm eroziunea dentară
Alimentele și băuturile acide, stilul de viaţă nesănătos ori afecţiuni precum refluxul gastroesofagian pot duce la pierderea ireversibilă a smalţului dinţilor. În lipsa tratamentului, eroziunea dentară se transformă în complicații severe, a arătat medicul dentist Florina Tudorache în cadrul unei emisiuni pe teme medicale la Digi TV.
„Eroziunea dentară este o uzură chimică, care nu e dată de placa bacteriană (cea care dă în general smalțului o rezistență scăzută). De obicei apare în jurul vârstei de 30-40 de ani, dar, în ultima vreme, din cauza creșterii consumului de băuturi carbogazoase și a regimului alimentar nesănătos, vârsta la care apare această afecțiune a scăzut”, a arătat medicul Florina Tudorache pentru Digi TV.
Eroziunea dentară este cauzată în primul rând de consumul alimentelor și a băuturilor acide, dar și de fructele zaharisite (ex. gemuri), fasolea, pâinea, bulionul, prăjiturile, napolitanele, sucurile de fructe (portocale), vinul, berea și băuturile carbogazoase. De asemenea, și afecțiunile generale gastrointestinale sunt considerate un alt factor al eroziunii dentare, întrucât sucul gastric din stomacul nostru vine în contact cu dinții, precum și medicamentele consumate o perioadă mai lungă de timp, „xerostomia” sau „gura uscată” poate cauza eroziunea întrucât lipsa salivei nu poate proteja smalțul. Totodată, periajul excesiv și chiar tulburările emoționale severe. Ca necesitate de tratament, în ultimii ani au apărut pe piaţă diferite produse care se presupune că pot combate eroziunea orală. Cele mai întâlnite sunt cele de tipul pastelor de dinţi, însă nu a fost dovedită eficienţa tuturor acestor produse. Unele dintre acestea îşi justifică efectul prin adăugarea unor cristale de hidroxiapatită sau carbonat de zinc. Altele pot conţine ca substanţă activă chitosanul, care aderă la peliculă şi creează o suprafaţă dentară mai hidrofobă. Chiar şi fluorura de sodiu din majoritatea pastelor de dinţi poate, de asemenea, să prezinte proprietăţi antierozive.
„În urma unui control clinic amănunțit ne putem da seama de leziunile care arată ca niște pete albe cretoase. Anamneza pacientului este, de asemenea, foarte importantă”, a mai declarat medicul dentist.