Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Preparatele cu mentă combat afecțiunile respiratorii

Preparatele cu mentă combat afecțiunile respiratorii

Un articol de: Constantin Milică - 07 Ian, 2019

În medicina naturistă, rețetarul pe bază de mentă are utilizări multiple, cu bune efecte într-o serie întreagă de afecțiuni - boli respiratorii, tulburări hepatice și digestive, boli ale sistemului nervos, stări gripale, dezintoxicarea organismului.

Specia de mentă destinată utilizării în preparatele fitoterapeutice este Mentha piperita, un hibrid rezultat prin încrucișarea speciilor Mentha aquatica şi Mentha viridis. Mai este cunoscută și cu denumirile populare de mentă englezească, mintă, izmă bună, izmă de leac, iasmă, bronșită, camfor. În terapia naturistă se utilizează frunzele și părțile aeriene ale plantei.

Menta înflorește în lunile iunie-septembrie, iar florile sunt albe, roze sau violacee și sunt grupate la subsuoara frunzelor superioare în inflorescențe cu formă de spice.

Crește cultivată în grădini cu condiții favorabile de temperatură, lumină și umiditate, pe soluri ușoare, afânate, fertile, aluvionare, luto-nisipoase, turboase sau recent desecate. În România, culturile predomină în sudul Olteniei și Munteniei, Țara Bârsei şi Câmpia Timișului.

Recoltarea se face la începutul înfloririi, când frunzele au circa 6 cm lungime, iar 50% din flori au conținut maxim în ulei. La herba se fac două-trei recoltări pe an (lunile iunie-octombrie), în zile senine, după ce se ridică roua.

Uscarea se face la umbră, în încăperi bine aerisite, în strat subțire sau artificial, la 35°C. Frunzele uscate păstrează culoarea verde, miros aromatic și gust înțepător.

Menta are un conținut chimic bogat în ulei eteric (1-3,5% în frunzele uscate și 0,2-0,6% în frunzele proaspete), taninuri (5-6%), substanțe amare, compuși antibiotici, glucide (fructoză, zaharoză, glucoză), vitamine (A, C, D, PP) și săruri minerale (8-12%) cu K, P, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn.

Proprietăți terapeutice

- antispastice biliare și asupra mușchilor netezi, anticolitice, antidiareice, antiseptice gastro-intestinale, antifermentative, anticotitice, astringente, antivomitice, carminative, stomahice, coleretice, colagoge, vermifuge;

- expectorante, bacteriostatice, sudorifice, antitusive, antiastmatice;

- fortifiante ale sistemului nervos, calmante, tranchilizante, antispasmodice, analgezice, antiinflamatoare;

- stimulente, tonice, răcoritoare.

Forme de utilizare internă

- infuzie din 10 g de frunze uscate și mărunțite ținute circa cinci minute la umectat în 20-25 ml de apă. După îmbibare, se adaugă 500 ml de apă clocotită, se infuzează în vas acoperit 20-30 minute, se strecoară, se îndul­cește cu puțină miere și se bea întreaga cantitate, fracțio­nată în cursul zilei, având efecte decongestionante și dezinfectante la nivelul căilor respiratorii. Consumată înainte de masă, are rol de deschidere a apetitului, evitarea arsurilor la stomac și calmarea palpitațiilor inimii. Dacă se ia după mese abundente, are rol în digestie, mai ales la consumul de vânat, alimente acre sau acrite;

- infuzie din două lingurițe frunze uscate la 200 ml de apă clocotită; se infuzează 20 minute, se strecoară și se beau două-trei ceaiuri reci, între mese, având efecte în balonări abdominale cu eliminarea gazelor, diaree, vomă, indigestii, afec­ți­uni hepatobiliare, mărirea secreției de bilă, calmarea durerilor de stomac;

- infuzie din 20-50 g de frunze uscate la un litru de apă în clocot; după infuzare 15 minute, se strecoară și se beau trei cești pe zi pentru dezintoxicarea organismului prin diureză și transpi­rație intensă;

- lichior de mentă din 200 g de frunze proaspete sau 50 g de frunze uscate la un litru de alcool de 70°; se lasă la macerat 14 zile, se strecoară și se amestecă cu sirop de zahăr (600 g de zahăr în 500 ml de apă). Se consumă câte un păhărel înainte de mese, în tulburări nervoase sau pal­pitații la inimă și după mese, în indigestii și colici intestinale.

Preparate pentru uz extern

- tinctură din 5 ml de ulei de mentă, dizolvat în 95 ml de alcool concentrat, utilizată pentru frecții în calmarea durerilor reumatice, alergii alimentare și urticarie la oameni în vârstă;

- macerat alcoolic din 10 g de frunze uscate și mărunțite, ținute 10 zile în 100 ml de alcool de 70°; se filtrează și se folosește în calmarea durerilor reumatice și de dinți, clătirea gurii și inhalații pentru stări gripale;

- gargară cu infuzie din două lingurițe de frunze uscate și mărunțite la 250 ml de apă clocotită; se infuzează în vas acoperit 15 minute, se strecoară și se folosește pentru gargarisme, de trei-patru ori pe zi, având efecte în inflamațiile gâtului;

- inhalații cu 250 ml de apă clocotită, în care se toarnă 10-15 picături de ulei de mentă, cu efecte în stările gripale, astm, bronșite, traheite, laringite cu răgușeală și degajarea căilor respiratorii, datorită proprie­tăților antiseptice și antiinflamatoare.

(din lucrarea Izvoare de sănătate din flora medicinală)