Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Preparatele din flori de salcâm tratează cu succes depresia psihică
Ilinca B., Brăila: "Ştiu de la bunicii mei că florile de salcâm au multiple proprietăţi tămăduitoare. Aş vrea să ştiu, mai precis, în ce afecţiuni sunt indicate preparatele din flori de salcâm. Vă mulţumesc!"
Prof. univ. dr. Constantin Milică: Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli digestive şi pulmonare. Sunt bine cunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative. Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice. Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti: - stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat; - accese de mânie şi iritabilitate psihică; - crampe musculare de natură nervoasă; - epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de anxietate şi depresie psihică prelungită; - reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres; - tulburări de memorie, de echilibru şi de văz, ajungând, în unele cazuri, la erupţii herpetice pe piele; - tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsă a "hranei sufleteşti". Din experienţe îndelungate, s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos se pot trata prin: - inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi; - aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete; - consumul unei infuzii din flori uscate (o lingură la 200 ml apă clocotită), luată în trei reprize pe zi, într-o cură de trei săptămâni, înlocuind total apa de băut; - consumul zilnic al unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 linguriţe pe zi; - tinctură din 20 de grame flori uscate, care se macerează în 100 ml alcool 700, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic, de 2 ori, câte 10 picături. În tratamentul extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate băi generale cu extracte din flori.