Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Ceaiul de obligeană tonifiază organismele anemices
Ileana S., Tulcea: "În ce afecţiuni este recomandat tratamentul naturist pe bază de obligeană?"
Prof. Constantin Milică: În bolile aparatului digestiv, obligeana este considerată regina plantelor tămăduitoare, intervenind benefic în foarte multe afecţiuni, mai ales la ficat, pancreas, colecist şi splină. Un efect special se exercită prin intensificarea secreţiilor gastrointestinale, mărind pofta de mâncare, mai ales în cazul unei anorexii pe suport nervos. Tratamentul se face cu 10-20 de pi-cături de tinctură (nu mai mult) sau cu unul-două vârfuri de cuţit de pulbere, înainte de fiecare masă (la doze prea mari se reduce apetitul şi se provoacă o stare de greaţă). De asemenea, exercită efecte binefăcătoare în tratamentul unor boli nervoase şi mentale, cum ar fi stările de nervozitate, epilepsie, şocuri psihice, coşmaruri, melancolie, depresie psihică, anxietate şi alte tulburări vegetative (amne-zie, isterie, delir). Se tratează zilnic cu 2-3 linguriţe rase de pulbere din rizomi uscaţi. Contra insomniei cronice este eficace o cană cu infuzie de obligeană luată seara, înainte de culcare. La migrene, ameţeli şi dureri de cap, apărute pe fondul unei stări de stres, se indică, în uz intern, 2-3 linguriţe de pulbere pe zi, iar în uz extern cataplasme cu pastă de obligeană în apă, aplicate pe frunte şi ceafă. La starea de anemie accentuată în cazul persoanelor care, în mod inexplicabil, au slăbit foarte mult într-un timp scurt se recomandă să consume zilnic un ceai (infuzie sau macerat), iar seara să se facă o baie generală cu efecte tonifiante. Circulaţia periferică a sângelui, blocată la nivelul picioarelor şi mâinilor (tromboze, flebite, arterite), se îmbunătăţeşte prin masaje cu ulei şi tinctură sau cu băi fierbinţi, având acţiuni reconfortante, mai ales la persoane cu picioare reci, obosite, cu dureri şi, eventual, cu varice şi ulcer varicos. În tratamentul reumatismului, al poliartrozelor şi al gutei se folosesc cataplasme sau comprese cu infuzie de obligeană, aplicate pe locul afectat (4 linguri pulbere la 500 ml apă clocotită). Peste cataplasmă se pune o pungă de plastic şi o sticlă cu apă fierbinte, pentru a încălzi ţesuturile şi a favoriza preluarea mai rapidă prin piele a principiilor active din plantă. Pentru întărirea gingiilor şi în paradontoză se mestecă, încet, bucăţi de rizomi uscaţi şi mărunţiţi, fără a-i înghiţi. Pentru aceleaşi efecte, rizomii de obligeană sunt recomandaţi copiilor, pentru ai mesteca în perioada dentiţiei. Ochii slăbiţi pot fi fortifiaţi prin masarea şi umezirea pleoapelor închise, timp de câteva minute, cu suc extras din rizomi proaspeţi de obligeană, după care se spală cu un tifon imbibat în apă curată.