Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Ţelina, un aliment complet
Valeria T., Urziceni: "De ce este atât de recomandată ţelina în alimentaţie?"
Prof. Constantin Milică: Atât frunzele, cât şi rădăcinile prezintă o multitudine de proprietăţi terapeutice implicate în dereglări ale aparatului digestiv (gastrite, stomahice, laxative, antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, întărirea stomacului), iar seminţele au virtuţi carminative şi tonic-aperitive, cu implicaţii în balonări şi aerofagie. Toate organele plantei ar trebui să fie nelipsite din alimentaţia noastră curentă. Componentele chimice din rădăcini şi frunze sunt foarte variate, ceea ce explică atât valoarea alimentară, cât şi cea terapeutică. Pe lângă un conţinut mediu de apă (83%), se găsesc în rădăcini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod etc), vitamine (A, B1, B2, C), precum şi un ulei eteric (bogat în apiol, bergapten şi anhidridă sedanoică), care imprimă mirosul şi gustul caracteristic. Frunzele se asortează cu morcov, pătrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspătă, aromatizantă şi suculentă, cu miros intens şi agreabil, are un rol esenţial în stimularea apetitului şi în favorizarea digestiei. Frunzele se consumă în stare proaspătă sau uscată. Pentru salate se toacă mărunt şi se amestecă cu puţină lămâie şi ulei de floarea soarelui. Rădăcina se poate consuma în stare crudă, dată pe răzătoare şi introdusă într-un amestec de salate, luate înainte de mese. Salata se prepară într-un castron în care se rade o rădăcină de ţelină, alături de morcov, măr, sfeclă roşie şi pătrunjel (rădăcină); se adaugă puţină salată verde, ceapă, felii de tomate, untdelemn, sare şi suc de lămâie, care se amestecă şi se consumă la mesele principale. O altă salată se prepară din două ţeline mari, care se fierb în apă cu sare; se taie în felii subţiri şi rotunde, se adaugă ulei, sare, suc de lămâie şi se aşază pe un platou, asortat cu frunze de pătrunjel, salată verde sau varză roşie. Tot din ţelină se prepară o supă dintr-o rădăcină tăiată în bucăţi mici, se adaugă 0,5 kg cartofi şi 100 g orez; se fierb împreună în doi litri apă cu sare şi se drege cu smântână sau cu bulion. În arta culinară sunt mult apreciate câteva feluri de mâncare preparate cu rădăcină de ţelină: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lămâie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneză), supă-cremă, tocane de ţelină (cu carne, parmezan, măsline sau ciuperci), budincă, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu. Seminţele au o aromă foarte puternică, dacă se macină fin. Se amestecă cu sare şi se adaugă la mâncărurile cu legume, în pudra de curry african sau în condimentul bengalez, consumat cu mare plăcere în India. Seminţele de ţelină (3 grame), ţinute sub limbă timp de 7 minute şi înghiţite apoi cu puţină miere au efecte de stimulare a digestiei. Tot din seminţe măcinate se poate extrage o esenţă concentrată, utilizată în industria lichiorurilor.