Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Sindromul picioarelor neliniştite
Atunci când se odihnesc, unele persoane prezintă senzaţii dezagreabile la nivelul gambelor, iar modalitatea de a "scăpa" de aceste senzaţii este mişcarea în mod continuu a picioarelor. Adesea, aceste manifestări sunt trecute cu vederea şi este posibil să nu fie considerate ca simptome ale unei boli.
Tendinţa nestăpânită de mişcare în continuu a picioarelor, care atenuează senzaţiile neplăcute de la nivelul acestora, este cunoscută sub numele de sindromul picioarelor neliniştite. Sindromul picioarelor neliniştite este o afecţiune neurologică în care apare nevoia nestăpânită de a mişca în mod continuu membrele, simptomatologie care se manifestă în timpul nopţii, în somn, sau în timpul repausului (în mod frecvent în timpul activităţilor care restricţionează mişcarea, cum ar fi călătoriile cu maşina, avionul sau trenul). Sindromul picioarelor neliniştite face parte din categoria de afecţiuni ale somnului, denumită "tulburări motorii în somn", alături de alte afecţiuni, cum ar fi mişcările periodice ale picioarelor, mişcări motorii ritmice în somn. Mulţi pacienţi declară că severitatea simptomelor este corelată cu inactivitatea. Simptomele majore, obligatorii pentru diagnostic, sunt senzaţia irezistibilă de a mişca membrele, asociată frecvent cu manifestări sensitive dezagreabile, reducerea acestor manifestări o dată cu debutul activităţii, accentuarea simptomelor şi reapariţia necesităţii de mişcare când persoana este în repaus, agravarea manifestărilor seara şi în timpul nopţii. Cauza exactă a apariţiei acestei afecţiuni nu este deocamdată cunoscută. Sindromul poate debuta fie la persoane care nu au alte afecţiuni, fie în cadrul unor boli, cum ar fi anemia feriprivă, insuficienţa renală cronică sau alcoolismul cronic. Unele medicamente (de exemplu, antidepresivele, antipsihoticele, unele sedative, unele antihipertensive, unele antialergice) pot fi implicate în declanşarea bolii. Cafeaua, alcoolul şi fumatul pot fi alţi factori declanşatori ai bolii. Cel mai frecvent, afecţiunea apare în jurul vârstei de 40-45 de ani, dar poate avea manifestări chiar din primii ani de viaţă. Deşi nu este o afecţiune foarte severă, poate avea un efect negativ asupra vieţii de zi cu zi. Senzaţiile de furnicături sau înţepături la nivelul picioarelor, împreună cu nevoia imperioasă de a mişca picioarele, sunt mai intense seara şi în timpul nopţii, ceea ce determină tulburări de inducere a somnului şi de menţinere a somnului corect. Manifestări asemănătoare cu cele din sindromul picioarelor neliniştite apar şi în alte situaţii: când există crampe musculare, în prezenţa venelor varicoase, la persoanele cu claudicaţie intermitentă, în caz de disconfort poziţional, în cazul durerilor membrelor asociate artritelor sau altor afecţiuni reumatologice. Medicul este cel care stabileşte diagnosticul şi evaluează starea de gravitate pe baza examenului clinic, a anamnezei şi a unor investigaţii suplimentare (hematologice, biochimice, hormonale, ecografie, polisomnografie). Sindromul picioarelor neliniştite afectează 1-5% din populaţie, dar majoritatea persoanelor prezintă forme uşoare, care nu necesită tratament medicamentos. O serie de modificări ale stilului de viaţă pot ameliora simptomatologia: evitarea substanţelor cu efect stimulant (tutun, alcool, cafea), efectuarea de exerciţii fizice regulate (dar nu înainte de orele de somn), o activitate relaxantă înainte de a adormi (să citim dintr-o carte, să ascultăm muzică sau să răsfoim o revistă), stabilirea unui program regulat de somn prin culcatul şi sculatul la aceleaşi ore (fără perioade de odihnă în timpul zilei). În cazul formelor severe este necesar un tratament medicamentos, stabilit de către medic. Tratamentul medicamentos devine eficient doar dacă este asociat cu modificări ale stilului de viaţă.