Unde mergem la tratament?

După modelul şi intensitatea de reacţie a organismului, precum şi după efectul terapeutic al acestora, în ţara noastră există mai multe tipuri de climate, care pot fi recomandate în diverse afecţiuni.

Climatele de cruţare prezintă contraste mici de temperatură, vânturi puţine şi precipitaţii mai abundente primăvara şi vara. Se întâlnesc la şes şi dealuri cu o altitudine de aproximativ 500 m, unde presiunea atmosferică este uniformă, cu contraste de temperatură zilnice şi sezoniere mici şi cu radiaţii ultraviolete de intensitate relativ mică. Apropierea unei păduri sau zone viticole îndulceşte vânturile, umiditatea şi încărcarea aerului cu particule.

Indicaţii terapeutice: în convalescenţă, după boli lungi sau intervenţii chirurgicale, cu o stare de debilitate fizică sau de epuizare neuropsihică. Climatul viticol este indicat şi în convalescenţa după boli infecţioase, acute şi cronice, mai ales a căilor respiratorii.

Dacă suferiţi de tuberculoză pulmonară, alegeţi climatul subalpin

Tot un climat de cruţare este şi cel subalpin, care, deşi se află la o altitudine de 500-1.000 m, prin orientarea faţă de soare, protejarea terestră faţă de vânturi şi umiditate, o vegetaţie abundentă, reprezintă o zonă cu climă neutră, neagresivă.

Scăderea presiunii parţiale a oxigenului odată cu scăderea presiunii atmosferice dată de altitudine, precum şi creşterea radiaţiilor ultraviolete stimulează creşterea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei. Uscăciunea aerului angajează metabolismul apei, prin accentuarea evaporării la nivelul pielii şi căilor respiratorii. Odată cu creşterea altitudinii, tensiunea arterială creşte.

Indicaţii: climatul subalpin este recomandat în convalescenţa după tuberculoză pulmonară, pentru pleurezii, pentru inflamaţii bronho-pulmonare cronice, emfizem pulmonar, afecţiuni cardiovasculare compensate, stări psihice neurastenice.

Climatul alpin, indicat în rahitism şi anemii

Climatele excitante au, pe lângă elementele climatice comune, şi elemente particulare sau combinaţii care acţionează ca excitant asupra organismului şi produc reacţii de apărare-adaptare, cu modificări fiziologice importante. Aclimatizarea se face mai încet, mai greu, modificările reactivităţii organismului fiind de lungă durată sau definitive. Un astfel de climat este cel alpin de mare înălţime, de peste 1.000 de metri, fiind unul dintre climatele cele mai excitante, influenţând durabil organismul, prin modificări în compoziţia sângelui, în metabolismul gazos şi mineral, prin mărirea volumului respirator, frecvenţa pulsului şi a tensiunii arteriale. Climatul alpin şi de înălţime, acţionând intens asupra organismului, pretinde din partea bolnavului o anumită rezistenţă şi suficiente rezerve funcţionale.

Indicaţii terapeutice: hipertiroidiile şi boala Basedow, anemiile secundare, influenţele cronice ale căilor respiratorii superioare, astmul bronşic, tuberculoza pulmonară şi extrapulmonară cu evoluţie spre vindecare, rahitismul şi infecţiile cronice la copii, distoniile neurovegetative de adolescenţă şi menopauză.

Contraindicaţiile: hipertensiune arterială ridicată, insuficienţă cardiacă, pulmonară sau renală necompensată, boli infecţioase, chiar şi banale, sau stări de denutriţie.

Un alt climat excitant este cel de deşert sau stepă. Se caracterizează printr-o căldură mare în timpul zilei , contrastantă cu temperatura scăzută noaptea, umiditatea aerului şi solului foarte scăzute, cu radiaţii solare intense. Are indicaţii şi contraindicaţii ca şi climatul alpin.

Bolile ORL şi cele reumatismale se tratează pe litoral

Climatele intermediare (stimulente, de fortifiere) au o acţiune medie, cuprinsă între cea a climatului de excitare şi cea a climatului de cruţare.

Climatul litoralului românesc este caracterizat prin veri calde şi ierni reci, cu treceri bruşte de la primăvară la vară şi de la toamnă la iarnă. În timpul verii sunt vânturi dinspre mare, ce îndulcesc căldura cu aer curat, răcoros, umed şi încărcat cu ioni de sodiu şi iod, având o utilitate largă în sezonul estival, mai-octombrie.

Indicaţii: climatul marin tratează şi previne inflamaţiile cronice din sfera ORL, boli pulmonare, boli reumatismale cronice, boli ginecologice cronice, rahitismul şi debilitatea la copii, stările depresive.

Contraindicaţii: insuficienţe cardiace şi renale, boli infecţioase latente, agitaţie psihoafectivă, stări de debilitate sau chiar de oboseală cronică.