18 forturi bucureștene și o istorie de peste 100 de ani

Despre Fortul 13 știe multă lume, mai ales grație mărturiilor din detenția pe care o mulțime de români au suferit-o acolo, în vremea comunismului (printre cele mai cunoscute cărți sunt „Fortul 13. Convorbiri din detenție” și „Fortul 13. Reeducări și execuții”, ale profesorului și scriitorului Marcel Petrișor). Dar ce este mai puțin notoriu este faptul că acest fort este parte dintr-o salbă de forturi construite în vremea regelui Carol I pentru apărarea Bucureștiului. O adevărată comoară pentru turism și istoria noastră, încă nepusă în valoare.

Din grijă pentru siguranța Capitalei, regele Carol I a dispus construirea în jurul orașului a 18 forturi și 18 baterii, iar pentru aceasta a fost ales un militar de elită al Franței, generalul Henri Alexis Brialmont (1821-1903), care avea experiență în asemenea construcții militare, el conducând și construirea forturilor din jurul orașului Amsterdam și a fortifi­cațiilor de la Anvers și Liege.

În zona de sud a județului Ilfov se află celebrul Fort 13 Jilava, ce făcea parte din centura de apărarea a Capitalei, în prezent fiind monument istoric. Istoria sa militară s-a întrerupt relativ repede după construcție, după Răscoala din 1907 fiind folosit ca închisoare politică, destinație pe care și-a păstrat-o și după cel de-al Doilea Război Mondial, intrând în anul 1956 sub conducerea Ministerului de Interne. O mulțime de perso­nalități și-au dat sfârșitul eroic sau chiar mucenicesc aici, sau au îndurat suferințe cumplite înainte de a fi eliberați. Dintre ei îi amintim pe: Corneliu Coposu, Richard Wurmbrandt, gen. Nicolae Ciuperca, generalul Radu Rosetti, mareșalul Ion Antonescu, generalul Radu Korne, Mihai Antonescu, Monseniorul Vladimir Ghika, Radu Lecca. Până și în zilele premergătoare căderii regimului comunist au fost aduși la Fortul 13 Jilava deținuți luați de pe străzile Capitalei, deci istoria atât de tragică a acestei construcții -­ altfel interesantă, din punct de vedere arhitectonic - s-a întins pe aproape un secol.

În primii zece ani de la începerea lucrărilor de împrejmuire a Capitalei cu forturi și baterii (1883), s-au construit Fortul Otopeni, Fortul Jilava, Fortul Mogo­șoaia și Fortul Chitila. S-au plătit sume imense pentru exproprierile terenurilor necesare construcții­lor, sume ce s-au adăugat celor circa 111 milioane de lei necesare lucrărilor efective, ce au însemnat, în final, o salbă de foc în jurul Bucureștiului, formată din intercalarea bateriilor cu forturile, unite între ele prin tuneluri.

Prezentul acestor forturi este complicat, ele fiind în diverse stări de degradare, unele dintre tuneluri sunt inundate, și au proprietari diverși - armată, ministere, consilii locale, Primăria Capitalei și chiar firme private. Însă există interes pentru reabilitarea lor și integrarea într-un circuit turistic. Fortul Chitila, aflat în administrarea Consiliului General al Primăriei Municipiului București, este în atenția autorităților pentru reabilitare. În astfel de locuri s-ar putea organiza activități diverse, culturale, sociale, de agrement, centre educative, spații muzeale, după spusele consilierului general Simona Crețu, citată de Hotnews - „în incinta Fortului 1 Chitila vom amenaja muzee: militar, de istorie, al șampaniei, restaurant, hotel, tabere pentru elevi și studenți, săli de conferințe. Vom crea un parc militar în genul Parcului Militar de la Orăștie - Arsenal. O parte dintre aceste servicii vor fi gratuite: pentru elevi, studenți etc. și altă parte contra cost: pentru angajații de la diverse firme, sper exemplu. Astfel, vom aduce venituri atât la bugetul Consiliului General al Municipiului București, cât și pentru salariile celor care vor fi implicați în amenajarea acestui complex militar”.

Și Consiliul Județean Ilfov are în strategia sa un proiect de reabilitare a fortificațiilor, sub numele „Prezervarea și valorificarea patrimoniului din județul Ilfov”. Șefa Direcției Județene de Cultură Ilfov, Alexandrina Niță, a explicat în detaliu problema, pentru Hotnews: „Noi din anul 2004 tot am propus clasificarea forti­ficațiilor. La un moment dat, Ministerul Culturii a luat în dezbatere această chestiune și am putut să ne desfășurăm. În perioada 2004-2009 ne-am documentat asupra situației juridice a construc­țiilor, deoarece nu știam în administrarea cui se află. În 2011 s-a întocmit înștiințarea de clasare, care a oferit clădirilor statut de monument istoric pentru o perioadă de un an. În această perioadă am încercat să obținem fonduri pentru întocmirea docu­mentației necesare de clasare. Fondurile trebuiau să vină de la Ministerul Culturii, fiindcă nici unul dintre cei care administrează forturile nu era interesat de clasarea lor. Ministerul a suportat costurile pentru documentația de clasare a Fortului Jilava, pe care l-am clasat în ianuarie 2012. Pentru celelalte forturi nu au reușit să găsească fonduri, fiind o sumă destul de mare, în jur de 700.000 de lei. ”

Cert este faptul îmbucurător că lucrurile se mișcă, există interes, și salba de foc a Capitalei se poate aprinde iarăși undeva, în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, de data aceasta pașnic, spre aducere aminte de vremurile tumultuoase ale istoriei noastre și spre educarea noilor generații.