Grădinile de la Palatul Versailles

Dimensiunile acestor grădini istorice şi deopotrivă moderne sunt enorme, fiind desfăşurate pe mai mult de 800 de hectare, ceea ce face practic imposibilă vizitarea lor pe jos. Sunt amenajate linii de trenuleţ sau pot fi folosite mici maşinuţe electrice, cu care vizitatorii pot ajunge în cele mai îndepărtate colţuri ale acestui paradis ale cărui planuri arhitecturale au fost făcute de către Andre le Notre (1613-1700). Acest arhitect de grădini le-a modificat şi îmbogăţit timp de aproape 40 de ani, până au ajuns la forma din prezent, graţie aplecării pentru frumos pe care o avea „Regele Soare“ - Ludovic al XIV-lea.

Parcul superb al palatului nu este format doar din grădini, ci este şi un adevărat muzeu, având numeroase statui, ansambluri sculpturale şi o mulţime de fântâni, alimentate cu apă de ţevi a căror lungime însumată este de circa 50 de kilometri.

În centrul grădinilor există un mare canal cu apă, în formă de cruce, iar grădinile sunt grupate în patru mari zone, după punctele cardinale.

Porţiunea cu cea mai mare bogăţie de verdeaţă şi cu cele mai multe specii de plante este în nord. Ca alte atracţii avem două bazine cu apă: bazinul Dragonului, cu o statuie ce aruncă un jet uriaş de apă, de peste 20 de metri înălţime, şi bazinul lui Neptun.

Mai există grupuri statuare formate din câte patru statui ce înfăţişează anotimpurile, continentele, temperamentele umane, o piramidă executată din marmură, susţinută de tritoni şi delfini din plumb, şi o grotă, Grota lui Tethys.

Terasa palatului se deschide spre partea de sud, astfel că grădinile din această zonă pot fi admirate dintr-un unghi deosebit, vizitatorii bucurându-se de priveliştea Fântânei Latona, care are în centru o statuie ce o întruchipează pe Latona şi pe copiii ei, şi o mulţime de broscoi, 6 ieşind din apă pe jumătate şi alţi 24 fiind pe platforma de gazon.

De pe această terasă se coboară pe scări până la Aleea Regală, ale cărei dimensiuni sunt cu adevărat generoase, având peste 300 de metri lungime şi 40 lăţime, fiind şi străjuită de statui, câte 9 pe fiecare parte. Aleea se termină la bazinul lui Apollo, unde este şi statuia aurită a acestuia, realizată între anii 1668 şi 1670, de către Jean Baptiste Tuby.

În partea de est, vizitatorii pot admira o terasă formată din bazine cu apă, iar fiecare bazin are câte 4 statui care simbolizează fluviile Franţei. La bazinul Latonei se ajunge coborând nişte scări, pe care există 6 statui purtând numele: Ziua, Seara, Aerul, Soarele, Apa şi Primăvara.

Apartamentele reginei dădeau spre vest, iar zona aceasta de grădini este formată dintr-o galerie centrală de 155 de metri, încadrată de alte două galerii, 4 porţiuni de gazon şi un bazin circular, toate întinse pe 3 hectare.

Regele şi regina îşi puteau distra invitaţii de seamă şi într-un spaţiu de bal aflat în aer liber, construit sub formă de amfiteatru, cu cascadă şi cu o platformă de dans în mijloc.

Şi regele avea spaţiul său, unde avea la dipoziţie un bazin (Bazinul Oglinzilor) în care încerca machetele navelor de război.

Grădinile Palatului Schonbrunn, rafinament clasic şi bogăţie rococo

Perioada cu adevărat măreaţă a grădinilor Palatului Schonbrunn începe cu Maria Tereza, fiica împăratului Charles al VI-lea, după anul 1728, încheindu-se astfel o perioadă lungă şi agitată pentru domeniul care astăzi este o adevărată emblemă a Austriei.

Primele grădini au apărut cu mult înainte de Maria Tereza şi au fost făcute la ordinul împăratului Maximilian al II-lea, acesta devenind în anul 1569 proprietarul unui domeniu numit Katterburg, unde existau o mănăstire, o moară, podgorii şi ferme.

Grădinile acelea au fost distruse de unguri în 1605, dar au fost refăcute de împăratul Mathias, domeniul fiind atunci folosit pentru vânătoare. O legendă spune că în timpul unei vânători regale, împăratul Mathias ar fi descoperit un izvor pe nume Schoner Brunnen (în traducere Izvorul Frumos), de unde vine şi numele actual al palatului. 

Maria Tereza l-a angajat pe arhitectul Nikolaus Pacassi, care a transformat între anii 1743 şi 1763 o modestă cabană de vânătoare într-un adevărat palat în stil rococo.

În acest timp, consortul Mariei Tereza, împăratul Franz I de Lorraine, se ocupa de grădini, extinzând parcul deja existent, adăugând alei de plimbare printre grădinile ale căror decoraţiuni opulente arătau vizitatorilor puterea imperiului.

Simetria juca un rol important în estetica grădinilor, aranjându-se în spatele palatului o zonă cu straturi de flori dispuse „în oglindă“, pietriş colorat, aranjat în desene care închipuiau o broderie, boscheţi ornamentali din care se alcătuiau, prin tundere, ziduri verzi cu pasaje de trecere discrete.

Lucrările s-au desfăşurat în ritm susţinut, astfel că grădinile erau aproape terminate în anul 1770, rămânând de amenajat dealul Schonbrunn, din spatele zonei principale cu straturi de flori. Maria Tereza, rămasă văduvă între timp, a optat pentru o soluţie mai puţin costisitoare, cerându-i arhitectului peisagist al curţii, Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, să renunţe la planurile complexe pe care le făcuse şi să amplaseze o fântână (Fântâna lui Neptun, ale cărei statui au fost realizate de către Wilhelm Beyer) la baza dealului, iar în vârf să construiască o clădire.

Arhitectul a făcut clădirea Glorinette, reprezentând un arc triumfal flancat de arcade, având în vârf vulturul imperial aşezat pe globul pământesc. Accesul la această frumoasă clădire realizată în stil clasic timpuriu se face pornind de la fântâna de la baza dealului, pe nişte alei simple.

Ruine... construite

Moda acelor vremuri era să se construiască „ruine“, fiindcă se observase că sunt de mare efect dacă sunt bine puse în valoare în cadrul unor amenajări moderne. Acelaşi arhitect peisagist Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg a proiectat nişte „ruine romane“, înfăţişând un templu antic roman dedicat lui Vespasian şi Titus.

Acest ansamblu de ruine este îmbogăţit cu basoreliefuri şi statui executate de către Johann Wilhelm Beyer, Benedikt Henrici şi Franz Zacherle.

Dacă mai adăugăm că în anul 1752 împăratul Franz Stephan amenajase o menajerie (care este şi prima grădină zoologică a Europei) şi un an mai târziu a inaugurat, în zona de vest a parcului, Grădina Botanică Olandeză, avem imaginea completă a acestor grădini vieneze de la Palatul Schonbrunn, care pot rivaliza chiar cu grădinile franceze de la Palatul Versailles.