Rolul roboților în viața noastră

Din halele de producţie până pe ecranele cinemato­grafelor, de la pământurile răscolite ale teatrelor de război la apartamente, roboţii au devenit, în numai jumătate de secol, ceva obişnuit. Nu atât de obişnuit precum îi vedeau în imaginaţia lor debordantă savanţii sau scriitorii de SF, dar oricum, astăzi, ideea de robot care face anumite operaţiuni nu mai sperie pe nimeni. Vom vedea în cele ce urmează cum a evoluat robotul de la primele dispozitive care puteau „simţi” obiecte şi le ocoleau la roboţii complecşi de astăzi.

Primii roboţi mobili au apărut în anul 1948, „cuplul” Elmer şi Elsie, creaţi de americanul William Grey Walter. Aceşti roboţei asemănători cu nişte ţestoase, sau cu nişte castronele care mergeau pe rotiţe, erau capabili să „simtă” obiecte şi să le ocolească şi să se orienteze după o sursă de lumină. Seamănă şi cu roboţii-aspirator din zilele noastre, care merg doar pe suprafaţa covorului şi aspiră singuri, fără intervenţia omului.

Preocuparea pentru introducerea roboţilor în industrie a apărut destul de repede după momentul când lucrul la bandă a devenit ceva obişnuit, adică un muncitor făcea doar anumite operaţiuni care se repetau la nesfârşit, situaţie parodiată de Charlie Chaplin într-un film – eroul păstrându-şi automatisme de a răsuci cu cheile nişte şuruburi ale subansamblelor care îi soseau pe banda de lucru şi în afara muncii, vărsând farfurii şi creând tot felul de alte situaţii hazlii.

Primul robot industrial a apărut în 1956, creat de americanul George Devol, iar după aceea dezvoltarea a venit de la sine. Al doilea robot a fost o namilă de două tone care monta piese electronice în televizoare. A urmat ca industria constructoare de maşini să se folosească de roboţi, aceştia fiind mai precişi în execuţii decât oamenii şi neafectaţi de mirosuri sau substanţe periculoase pentru oameni precum vopselurile.

Roboţii industriali au de obicei o mobilitate limitată la o anumită arie pe care îşi desfăşoară activitatea strictă, milimetrică, de realizare a anumitor operaţiuni programate. În 1970, roboţii au început să fie folosiţi la lucrări de sudură, în fabrici din Germania.

Mai multe discipline sunt combinate pentru a da viaţă roboţilor: mecanica, electrotehnica, informatica. Principalele categorii în care sunt împărţiţi roboţii sunt: ro­boţi autonomi mobili, roboţi uma­noizi, roboţi industriali, ro­boți medicali, roboţi de servicii, roboţi de jucărie, roboţi exploratori, roboţi păşitori, roboţi militari.

Roboţii casnici ai zilelor noastre tund gazonul, aspiră, ba chiar spală ferestre. Sigur, nu s-a ajuns încă la robotul care să-ţi facă toată treaba, dar se pare că nu mai este prea mult.

Din fericire, deocamdată, roboţii din domeniul militar nu au ajuns atât de răspândiţi în liniile întâi ale luptelor precum se vedea în imaginaţia înfierbântată a producătorilor de filme, ci invers, au devenit o prezenţă obişnuită la dezamorsările de co­lete-capcană. Poliţiile din întreaga lume deţin roboţi capabili să se apropie, telecomandaţi de la distanţă de către un operator, de bombe sau colete care pot ascunde dispozitive explozive şi să le facă inofensive. Deci, un rol benefic al roboților.

Nu cu mult diferiţi de roboţii imaginaţi de regizorii filmelor SF sunt roboţii care de zeci de ani ajută umanitatea în cercetarea spaţiului cosmic sau a zonelor greu accesibile ale planetei noastre. Roboţii exploratori au pătruns din inima piramidelor egiptene, pe îngustele puţuri prin care credeau oamenii faraonului că spiritul conducătorului lor va călători în lumea celestă, până în adâncurile gheţurilor Antarcticii, ca pregătire pentru misiuni în gheţurile marţiene, în căutarea formelor de viaţă pe care cercetătorii speră să le găsească pe Planeta Roşie. Cei mai impresionanţi sunt roboţii umanoizi, cei care au forma noastră, se mişcă asemeni nouă, vorbesc, salută şi încearcă să se poarte… omeneşte. Roboţelul cel mai om dintre toţi este la ora actuală Asimo, botezat după numele scriitorului de literatură ştiinţifico-fantastică Isaac Asimov (1920-1992), în ale cărui scrieri roboţii au ocupat un loc important. Robotul Asimo, creat de Honda, se mişcă uman, urcă scări, dansează, recunoaşte feţe şi interacţionează cu oamenii, putând chiar purta mici conversaţii.

Roboții în medicină

Robotica medicală este un lucru nou în domeniul medicinei. Roboții pot fi folosiți să trimită anumite medicamente sau arhive într-un anumit loc din spital. De asemenea, pot fi folosiți în diagnosticarea pacienților și tratarea lor. Cu o programare corectă, folosirea roboților duce la reducerea erorii umane și la accesul persoanelor în îngrijirea medicală.

Folosirea roboților în medicină a fost gândită ca un avantaj pentru diagnosticare și pentru intervențiile mai delicate și imediate. Astăzi, roboții sunt folosiți pentru anumite intervenții chirurgicale, medicul putând să controleze robotul de la distanță pentru a realiza operația. Este un avantaj atât pentru pacient, cât și pentru doctor. O operație de câteva ore îl poate obosi până și pe cel mai experimentat medic, însă cu un robot se va opera lin și încet.