Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
I Corinteni 10, 28-33; 11, 1-8
Fraților, dacă va spune cineva: «Aceasta este din jertfa idolilor», să nu mâncați pentru cel care v-a spus și pentru conștiință. Iar conștiință, zic, nu a ta însuți, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conștiință? Dacă eu sunt părtaș harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulțumire? De aceea, ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Nu fiți piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască. Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos. Fraților, vă laud că în toate vă aduceți aminte de mine și țineți predaniile precum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau prorocește, având capul acoperit, necinstește capul său. Iar orice femeie care se roagă sau prorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul; căci tot una este ca și cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-și pune văl pe cap, atunci să se și tundă. Iar dacă este lucru de rușine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-și pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, fiind chip și slavă ale lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.