„Astăzi, Stăpânul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă“

Evanghelia Botezului Domnului

Matei 3, 13-17

13. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.

14. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?

15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.

16. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.

17. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit“.

Cu prilejul Botezului Domnului, se cuvine să arătăm câte sunt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfântului Ioan Damaschin, sunt opt botezuri.

Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit „tăierea împrejur“. (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţa în Hristos. Cu acest botez Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost botezat de către Ioan.

Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curăţire, ci pentru că Şi-a luat asupra Sa curăţirea noastră şi ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14).

Fără botez, nu se poate intra în Împărăţia Cerurilor

Al cincilea botez este botezul creştin prin apa şi prin Duhul Sfânt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite până acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mântuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfântului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvârşit, cu apă şi cu Duh, fără de care nimeni nu se poate mântui.

Al şaselea botez, care este de o măsura cu Botezul creştin, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfânta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele.

Al şaptelea şi cel mai desăvârşit este botezul prin sânge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru.

Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mântuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit.

Botezul care curăţă păcatele noastre, este Botezul creştin, adică botezul prin apă şi Duh, pe care îl primim îndată după naştere. După învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, cine nu are acest botez nu poate să intre în Împărăţia Cerurilor (Ioan 3, 5). Să dăm câteva explicaţii despre Taina Sfântului Botez, pe înţelesul tuturor.

Cine are dreptul să boteze?

Dreptul de a boteza îl au numai episcopii şi preoţii (Canonul 46-50 Apostolic). La mare nevoie, ca pruncul să nu moară nebotezat, poate boteza şi un diacon, un călugăr simplu, un mirean - bărbat sau femeie - şi chiar părinţii copilului.

Botezul se săvârşeşte în pridvorul sau în pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvârşirea Botezului atât în case, cât şi în paraclisele din casele particulare. Numai în cazuri foarte rare şi de mare nevoie, cum ar fi frig puternic, boală, pericol de moarte pentru prunc etc. se îngăduie săvârşirea Botezului în case. Cât despre timpul când se săvârşeşte Botezul, pentru prunci nu există zile sau ceasuri hotărâte ca nu cumva să moară nebotezaţi. Dacă pruncul moare nebotezat, părinţii lui sau preotul, din cauza căruia a murit neunit cu Hristos, săvârşesc un păcat de moarte. Pentru cei morţi nebotezaţi, Biserica nu mai poate face nimic, rămânând toate la mila lui Dumnezeu.

Portret de naş

Cei ce vin ori sunt aduşi la botez trebuie să aibă naşi. Nimeni nu poate fi botezat cu forţa, dacă este matur, ci este dator să aibă naşi ortodocşi. Naşii sunt persoane în vârstă care însoţesc pe prunc la botez, răspunzând şi făcând cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sunt părinţii sufleteşti ai pruncului, care îl nasc duhovniceşte pentru o viaţă nouă în Duhul Sfânt, aşa cum părinţii l-au născut pentru o viaţă trupească.

Naşii sunt garanţi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii pentru finul ce se botează, că va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios. Naşul trebuie să fie creştin ortodox, să fie evlavios, iubitor de biserică şi bun cunoscător al credinţei. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului şi la vremea cuvenită să-l înveţe rugăciuni, Crezul şi principalele învăţături de credinţă creştină ortodoxă, să fie îndrumător în cele sufleteşti şi un exemplu viu, sârguindu-se să facă din el un vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rândul său, finul este dator să asculte pe naş şi să-l respecte la fel ca pe părinţii săi după trup.

De ce se exorcizează cel care urmează să fie botezat

Cei care iau parte cu atenţie la săvârşirea Botezului, trebuie să ştie că înainte de Botez se face pregătirea celui ce are să fie botezat. Această rânduială se face în pridvor, în faţa uşilor bisericii, deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de păcatul strămoşesc, nu este organ al Bisericii şi nici cetăţean al cerului, ale cărui uşi ni le deschide numai Taina Botezului. De aceea, Botezul se numeşte uşa Tainelor. Slujba catehumenului are trei părţi: exorcismele, lepădările şi unirea cu Hristos.

Exorcismele sunt trei rugăciuni prin care preotul roagă pe Dumnezeu să izgonească de la cel ce urmează a fi botezat (catehumenul) toată puterea cea rea a diavolului. Lepădările şi unirea cu Hristos sunt formate din întreita lepădare a catehumenului sau a naşului - în numele catehumenului - „de satana şi de toate lucrurile lui“, urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos.

În timpul lepădărilor, catehumenul stă întors cu faţa spre apus, suflând şi scuipând într-acolo de trei ori, deoarece apusul simbolizează locul de unde vine întunericul şi locul celui rău, al Satanei, care este numit şi „stăpânitorul întunericului“ (Efeseni 6, 12). Unirea cu Hristos se face prin credinţă. Iar dovada este mărturisirea credinţei creştine prin rostirea de trei ori a Crezului de către catehumen, dacă este mare, sau de naş, în numele pruncului, şi nu de altcineva.

Prin exorcismele şi lepădările ce se fac la Botez, nu înseamnă că Biserica socoteşte pe cel venit să se boteze ca stăpânit cu adevărat de diavol, cum sunt cei îndrăciţi sau cei munciţi de duhuri rele. Ele vor să spună numai că cel ce nu are încă pe Hristos, se află în robia păcatului şi deci în puterea diavolului care stăpâneşte pe cei robiţi de păcat sau pe cei din afara harului (Efeseni 2, 1-3). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme şi lepădări, trecându-l sub puterea lui Hristos, Stăpânul nostru cel adevărat şi bun.

Botezul pe scurt

Iată şi părţile cele mai importante ale Botezului.

Prima parte este sfinţirea apei pentru botez.

A doua parte este ungerea cu untdelemnul bucuriei (Psalm 44, 9), pe frunte, pe piept, pe spate, la urechi, la mâini şi la picioare. Acest untdelemn este binecuvântat înainte de preot prin rugăciuni deosebite şi din el se pune şi în cristelniţă, de trei ori, cruciş.

A treia parte a Botezului este însăşi săvârşirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului în apa sfinţită, în numele Preasfintei Treimi. Acum preotul ia pruncul în mâini şi, ţinându-l drept, caută spre răsărit şi îl afundă de trei ori, zicând la prima afundare: „Botează-se robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin“; la a doua afundare: „şi al Fiului, Amin“, iar la a treia afundare: „şi al Sfântului Duh, Amin“.

Această întreită afundare arată, pe de o parte, că temeiul credinţei noastre este Sfânta Treime, iar pe de altă parte, prefigurează cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Matei 12, 40). Prin afundarea în apă se închipuie totodată moartea noastră pentru viaţa în păcate de până aici şi îngroparea noastră cu Hristos. Iar ieşirea din apă simbolizează învierea noastră împreuna cu Hristos, pentru viaţa cea noua întru El.

▲ Dragostea acoperă multe păcate

Botezul Domnului este o sărbătoare foarte importantă. Căci astăzi pentru prima dată ni se arată la Iordan cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-Se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicând: „Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfânt Se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos” (Matei 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi, cerurile

s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi, Stăpânul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi, Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi.

Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pământului. Astăzi se sfinţeşte Agheazma Mare prin semnul Crucii şi prin pogorârea darului Sfântului Duh. Deci să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei şi să ducem cu evlavie sfânta agheazmă în casele noastre. Prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fântânile noastre şi se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfânt.

Astăzi, Hristos, Mântuitorul nostru, iese în public la vârsta de 30 de ani. Se arata lumii, se pregăteşte să vestească pe pământ Evanghelia mântuirii şi vine să caute şi să mântuiască sufletele noastre.

Să coborâm şi noi astăzi la Iordan, adică să venim la biserică. Biserica este casa lui Dumnezeu. Aici este Iordanul şi apa cea vie care spală, adapă, dă viaţă şi înnoieşte lumea. Aici este Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt împreună cu toţi sfinţii.

Să ieşim întru întâmpinarea lui Hristos. Dar pentru aceasta se cere să ne căim de păcatele făcute, să ne spălăm în apele Iordanului, adică să spălam păcatele prin spovedanie şi lacrimi de pocăinţă. Apoi să ne împăcăm unii cu alţii, că dragostea acoperă mulţime de păcate. Să ascultăm glasul Tatălui, Care ne grăieşte din cer; să ne înfricoşăm de smerenia Fiului, Care Se botează de către Ioan în Iordan şi să odihnim în inimile şi casele noastre porumbelul Duhului Sfânt.

(Părintele Cleopa ILIE, „Predică la Botezul Domnului“)