„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Arheologia biblică: În Grecia antică, societatea era dominată de bărbaţi
În Grecia antică, viaţa de zi cu zi era diferită atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Femeile îşi petreceau cea mai mare parte a timpului în casă, având grijă de copii, pe când bărbaţii aveau un rol activ în viaţa cetăţii. Atunci când nu erau implicaţi în politică, bărbaţii vânau, supravegheau strângerea recoltelor, călătoreau, oricum, îşi petreceau viaţa departe de casă. De asemenea, bărbaţii mai participau la „symposium“, petreceri unde discutau despre politică, filosofie, artă, mergeau la spectacole de teatru pentru a urmări tragedii, comedii, drame sau practicau diverse sporturi, cum ar fi luptele, călăria. Femeile nu aveau voie să ia parte la spectacole de teatru, să privească diverse jocuri sau să meargă la petrecerile destinate bărbaţilor. Nu participau în nici un fel la viaţa publică sau politică.
Viaţa femeilor se desfăşura în spaţiul domestic, unde coseau, torceau şi îngrijeau copiii. Familiile bogate aveau sclavi care îndeplineau diverse sarcini, curăţau casa, mergeau la cumpărături, spălau haine, pregăteau mâncarea, aduceau apă proaspătă în fiecare zi de la fântână şi, uneori, ajutau la creşterea copiilor. În Sparta, însă, femeile aveau mai multă libertate. Lor li se recunoştea rolul activ în folosul cetăţii. Li se permitea să participe la festivaluri religioase şi chiar îşi puteau vizita vecinii de lângă casă. Femeile spartane învăţau să scrie, să citească şi să lupte. Şi în Sparta existau sclavi, însă ei aparţineau cetăţii şi nu indivizilor sau familiilor. În Atena, societatea era dominată de bărbaţi şi doar ei puteau fi cetăţeni, iar numai bărbaţii din clasele sociale înalte primeau o educaţie aleasă. Femeile ateniene nu aveau drepturi cetăţeneşti. De la ele se aştepta să fie capabile să nască şi să educe copii, să gătească şi să coasă uneori. Chiar şi după ce se căsătorea, o fată ateniană tot nu era liberă, ea trebuind să se supună voinţei soţului ei. De cele mai multe ori, femeile erau văzute doar de familie, pentru că, atunci când primeau vizitatori, ele aveau o cameră separată unde rămâneau. Mâna de lucru în societatea ateniană era asigurată de sclavi (proveniţi prin naştere, din părinţi sclavi la rândul lor sau din prizonieri, captivi de război) care asigurau munca brută în mine, porturi, pe câmp, în gospodării.