„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Arheologie biblică: Îmbrăcămintea în Grecia antică
Hainele aveau o croială simplă şi lejeră. Atât bărbaţii, cât şi femeile aveau haine confecţionate din pânză în timpul verii, iar iarna - din lână. Se puteau cumpăra haine şi din agoră - piaţa centrală -, însă erau destul de scumpe. Aşa că, grecii îşi confecţionau hainele acasă. Erau, de fapt, simple tunici fără mâneci şi mantale călduroase din pânză sau lână, vopsite într-o culoare frumoasă sau albite. Hainele erau cusute de mamă, fetele ei şi de sclavele din casă. Pentru că grecii erau foarte mândri de statul din care proveneau, adeseori pe haine erau cusute simboluri care reprezentatu statul în care trăiau. Partea centrală a vestimentaţiei era reprezentată de o tunică interioară, peste care se punea o altă haină. Hainele erau prinse la umăr cu o agrafă sau broşă, sau la mijloc cu o centură. Doar cei bogaţii îşi putea permite bijuterii pentru a le purta la haine, cum ar fi: ace de păr, inele, cercei, brăţări, coliere.
Culorile preferate erau violet, gri şi verde. Lâna era mai întâi îmbibată în apă fierbinte pentru a ieşi grăsimea. Doar cei bogaţi îşi colorau materialele de haine. Astfel, pentru haine de culoare maro, grecii foloseau coajă de stejar, pentru a obţine culoare roz - rădăcini din plantă garanta, iar pentru albastru - frunze uscate. Pălăria era purtată de bărbaţi atunci când călătoreau. Din piele se făceau sandale. Se aplica un strat de ulei pentru a face pielea mai mătăsoasă. Dar cei care nu-şi puteau permite să îşi confecţioneze o pereche de sandale, umblau desculţi. Oricum, în casă grecii umblau desculţi. Grecii din Antichitate foloseau şi parfum, pe care-l preparau prin fierberea florilor şi a plantelor, scorţişoară, busuioc, migdale, trandafiri, levănţică şi crini, pe care, ulterior, le amestecau cu uleiuri. Femeile foloseau multe substanţe pentru a-şi colora buzele şi pielea. Roşul era o culoare stridentă şi era folosit la colorarea buzelor, iar negru pentru ochi. Se utilizau atât culori sub formă de pudră, cât şi culori uleioase. Şi actorii îşi colorau pielea în timpul spectacolelor. Însă, o femeie îşi petrecea cea mai parte parte a timpului în casă, de aceea avea pielea feţei palidă. Se considera că paloarea era un simbol al prestigiului. De aceea, femeile din Grecia antică foloseau praf de cretă pentru a-şi albi pielea. (Iuliana NIŢĂ)
