Arheologie biblică: O dimineaţă în Agora antică

Este dimineaţă, în jur de ora 08:30. Piaţa centrală din Atena, Agora, este înţesată de cumpărători şi comercianţi. Contrastul dintre străzile murdare şi prăfuite oferă un spectacol năucitor de zgomote, mirosuri, culori, grupurilor de trecători.

Ajunşi în Agoră, suntem ameţiţi de zgomotul animalelor şi de strigătele comercianţilor de la tarabe. Cum ne întoarcem puţin înspre partea vestică a Agorei, vedem o mulţime de bărbaţi care vorbesc şi se împing pentru a auzi mai bine ceea ce se discută cu privire la legile cetăţii. Se văd şiruri de juraţi care stau pe bănci. De-a lungul pieţei, în partea opusă se întrezăreşte un drum străjuit de coloane, un minunat refugiu ferit de razele fierbinţi ale soarelui, dar şi de picăturile puternice de ploaie. Pereţii interiori sunt acoperiţi cu fresce în culori vii.

Câţiva atenieni, care se pare că nu au nimic urgent de făcut în această dimineaţă, se zoresc să ajungă în Agoră, pentru a afla noutăţile. Se discută despre politică, despre culturile de porumb, despre expansiunea militară a regelui din Persia în Egipt. Oamenii de rând sunt îmbrăcaţi în haine albe, unii preferă culorile strălucitoare, albastru deschis, portocaliu şi roz, toate fiind destul de prăfuite. Toţi par să vorbească deodată, vocile acoperindu-se unele pe altele, gesticulând în acelaşi timp. Vacarmului produs de vocile oamenilor i se adaugă nechezatul animalelor de povară, dar şi cotcodăcitul păsărilor de curte şi grohăitul purceilor. Câţiva bărbaţi stau în picioare pe post de crainici, pe câteva pietre, privindu-i de sus pe trecători şi strigând; unul vrea să-şi vândă calul, altul oferă recompensă pentru un inel pierdut.

După sectorul unde se comercializează păsări şi animale urmează tarabele de vinuri, peşte, plante. Câţiva cetăţeni cumpără ghirlande din frunze de măslin, ce vor fi oferite musafirilor pentru a celebra naşterea unui copil, sau ghirlande de flori pentru a sărbători o nuntă. Cum atenienii se consideră mari consumatori de peşte, şi nu de carne, fiecare încearcă să cumpere cele mai proaspete şi mai bune sortimente de peşte sosite din port. Sclavii stau lângă stăpânii lor, cărând coşuri cu cumpărături. Totul se negociază, nu există preţuri fixe.

În faţa fiecărei tarabe stă vânzătorul, care urlă din răsputeri: „Cumpăraţi ulei!“ „Cumpăraţi cărbune!“. Se găsesc, de asemenea, tarabe cu ceapă şi usturoi, considerate alimentele săracilor. O zonă importantă în Agoră este sectorul de pâine. Mai găsim tarabe cu haine, pânzeturi, stofe, iar la capătul Agorei, crainici ce doresc să vândă remedii, tratamente pentru diverse boli.

Mai sunt şi negustori de mărunţişuri lângă magazinele bărbierilor, cabinetele doctorilor şi diverşi alţi ucenici fierari, croitori.