„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: 12 septembrie 7516, de la facerea lumii
Facerea 5, 13:
„După naşterea lui Maleleil, Cainan a mai trăit şapte sute patruzeci de ani şi i s-au născut fii şi fiice.“ Versetul de mai sus respectă aceeaşi structură ca şi precedentele, despre care am menţionat la momentul respectiv. Este cazul să facem alte remarci legate de aceste versete din cel de-al cincilea capitol al cărţii Facerii, în care întâlnim menţionaţi ani şi vârste ale strămoşilor noştri. Aceste date au stat la baza alcătuirii mai multor cronologii privind vechimea acestei lumi. În acest sens, Theofil (115-181), al şaselea episcop al Antiohiei de la Apostoli, în scrierea sa apologetică „To Autolycus“, iar mai apoi Iulie Africanul (200-245), în lucrarea „Cele cinci cărţi despre cronologie“, urmând întreg textul Vechiului Testament, au determinat vârsta lumii. Astfel, au stabilit că, în momentul naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, lumea se afla în anul 5530 de la Creaţie. Un alt calcul care a fost efectuat de specialişti ai Imperiului Bizantin, tot pe baza Sfintei Scripturi, aşeza data facerii lumii în anul 5508 înainte de naşterea Mântuitorului Hristos. Această dată, care a suferit mici revizuiri înainte de a fi definitivată în veacul al şaptelea, a slujit ca punct de pornire pentru Calendarul Imperiului Bizantin şi al Bisericii Ortodoxe Răsăritene, fiind cunoscut ca Era Împărătească Constantinopolitană de la facerea lumii. Biserica Răsăriteană a evitat Era Creştină, întrucât data naşterii lui Hristos era controversată la Constantinopol încă din veacul al patrulea. Această vârstă a pământului a fost preluată mai apoi de întreg Răsăritul creştin, inclusiv de ruşi în momentul creştinării lor. Astfel, pornind de la aceste date, putem spune că ne aflăm astăzi în data de 12 septembrie 7516, de la facerea lumii.