„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: Adu-ţi aminte de turnul dezbinării...
Facerea 11, 9: „De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.“
Acum e indicat pentru prima dată numele cetăţii, Babilon. Acest cuvânt însemnă poarta zeilor, însă, autorul biblic utilizează un joc de cuvinte, alăturând numele cetăţii ebraicului babel şdin balalţ (â amestecare; încurcătură; confuzie). Cu alte cuvinte, locul prin care pătrund falsele credinţe politeiste ni se face pricină de amestecare a limbilor, fiecare lăsându-se amăgit de o altă iluzie. E aici „sancţionarea orgoliului omenesc de a străpunge cerul (locuinţa lui Dumnezeu) cu puteri proprii. Cu acest moment se începe nu numai istoria limbilor, ci şi istoria mentalităţilor; când doi oameni nu vorbesc aceeaşi limbă înseamnă că ei gândesc diferit“, după cum întâlnim într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Babel a devenit un sinonim pentru confuzia cauzată de diferenţele de limbă, care a făcut parte din pedeapsa divină pentru mândria arătată de oameni prin construirea turnului. Trebuie menţionat, însă, că nicăieri în Vechiul Testament nu este întâlnită expresia „Turnul Babel“, aceasta fiind folosită în mod obişnuit pentru a descrie turnul destinat a fi un monument foarte înalt, asociat cu cetatea sau închinătorii ei. Nu se ştie cu siguranţă dacă Scriptura vorbeşte despre o lucrare abandonată de lucrători sau despre un zigurat rămas „neterminat“, ca unul ce nu şi-a împlinit menirea, nefiind ridicat spre slava lui Dumnezeu. Evident, autorul biblic nu a intenţionat în acest pasaj să facă istorie, decât într-un sens foarte larg, după cum spune părintele Ioan Sorin Usca în comentariile sale la cartea Facerii. Moral, însă, ideea care se desprinde din fragmentul scripturistic a fost foarte bine exprimată de Calist Patriarhul, care sublinia că ar fi bine, atunci când suntem încercaţi de gânduri deşarte, să revenim la sfatul: „Adu-ţi aminte de turnul dezbinării şi de zidirea lui şi de despărţirea limbilor şi cunoaşte că nu toată zidirea e bună, chiar dacă pare din afară altfel“.