Biblia - verset cu verset: Al şaptelea patriarh al Vechiului Testament

Facerea 5, 18:

„Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de ani şi atunci i s-a născut Enoh.“

Acest verset menţionează naşterea celui de-al şaptelea patriarh al Vechiului Testament, Enoh, despre care, spre deosebire de precedenţii, s-a scris mult mai mult dată fiind lipsa sfârşitului vieţii într-un mod firesc şi natural, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi. Aşa cum numele său o evidenţiază, (Enoh # iniţiat, sfinţit, consacrat) viaţa lui a avut un rol deosebit, acela de a constitui, mai mult poate decât ceilalţi patriarhi, un model pentru omenire. „Toată îndeletnicirea ce începe prin unul, se transmite la mulţi (...) Despre Enoh zice că a fost începătorul nădejdii în Dumnezeu. Şi multe de felul acesta putem afla din Sfânta Scriptură că, începând unul o îndeletnicire, a intrat îndeletnicirea aceea în viaţă prin imitarea aceluia“, spune Sfântul Grigorie de Nyssa.

Enoh a fost un personaj istoric, real, care a strâns - aşa cum şi Mântuitorul Iisus Hristos avea să propovăduiască după întruparea Sa pe pământ - bogăţie în ceruri şi nu pe pământ: „Bogat a fost Enoh, care a luat cu sine tot ceea ce a avut şi toate roadele bunătăţii sale le-a depus în hambarele cereşti. El de aceea „a fost răpit, pentru ca răuta-tea să nu-i schimbe inima“ (Înţ. Solomon 4, 11), după cum spune Sfântul Ambrozie.

Viaţa pioasă a lui Enoh a făcut din el aproape o legendă, ce a fost preluată ulterior şi utilizată în diverse culturi ale lumii. Ridicarea sa la cer cu trupul a reprezentat, mai târziu, pentru multe civilizaţii care s-au îndepărtat de adevărata credinţă, o idee fabuloasă de pe urma căreia au putut lua naştere poveşti mai mult sau mai puţin conforme cu ideea de bază care se desprinde din Sfânta Scriptură, anume că orice persoană virtuoasă şi dreaptă în credinţă, care urmează şi ascultă cuvântul lui Dumnezeu, este bineplăcută Lui, motiv pentru care îşi găseşte loc între apropiaţii Săi.