Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia-verset cu verset: „Anomalia“ de pe Ararat

Biblia-verset cu verset: „Anomalia“ de pe Ararat

Un articol de: Lucian Apopei - 23 Decembrie 2008

Facerea 8, 5: „Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munţilor.“

Promiteam în ediţia trecută a „Ziarului Lumina“ că vom continua prezentarea şirului expediţiilor care au fost efectuate pe Muntele Ararat pentru descoperirea relicvelor arcei lui Noe. Până a trece la menţionarea celor recente, trebuie amintite expeditiile francezului Navarra din 1952, 1953 şi 1954, care a găsit pe Ararat o bucată mare de lemn carbonizat într-un gheţar, lucru extrem de anormal la o asemenea altitudine pe un munte golaş cu o vegetaţie săracă.

În 1972, satelitul ERTS, lansat de NASA, a surprins pe una dintre imaginile detaliate ale zonei unde se presupune că se află arca un obiect straniu, paralelipipedic, străin de muntele gazdă.

Cercetătorul Angelo Palego a efectuat şi el câteva expediţii pe Ararat, descoperind resturile arcei lui Noe împărţite în două tronsoane, pe un gheţar situat la o înălţime de 4.800 de metri. Fragmentele de lemn recuperate, studiate cu carbon 14, au o vechime de 5.000 de ani.

Membrii unei echipe de arheologi creştini ai organizaţiei BASE au ajuns şi ei pe Ararat şi chiar au tăiat bucăţi dintr-o stâncă în care se poate vedea o structură de lemn, declarând că, deşi ar fi greu de susţinut că este vorba de arca lui Noe, sunt ferm convinşi că locul a fost un important obiectiv al pelerinajului în trecut. Ei au găsit în apropiere un altar.

În 2004, CIA a confirmat faptul că, la începutul anilor â90, specialiştii agenţiei s-au aflat în căutarea arcei lui Noe. Informaţia a fost publicată în revista „Insight Magazine“ şi în cotidianul „The Guardian“, fiind ulterior preluată de numeroase publicaţii străine şi româneşti. CIA confirmă că a folosit unul dintre sateliţii săi de spionaj, numit IKONOS, pentru a scana Muntele Ararat. Conform unor documente ale agenţiei, experţii CIA au găsit ceea ce ei au numit o „anomalie“, la 39 de grade şi 42 de minute latitudine nordică şi 44 de grade, 16 minute longitudine estică. Agenţia americană a solicitat sprijinul câtorva geologi şi specialişti în fotografie, în ideea de a stabili dacă obiectul din fotografie este făcut de mâna omului sau este doar o formaţiune stâncoasă. În cele din urmă, experţii CIA nu au reuşit să găsească o explicaţie satisfăcătoare a imaginii, care, de atunci încoace, a fost numită „anomalia de pe Muntele Ararat“. Zece ani mai târziu, piloţii turci au reuşit şi ei să fotografieze locul cu pricina, noile imagini relansând teoria că arca lui Noe s-a oprit în vârful Muntelui Ararat. Pe ultimele imagini se văd nişte obiecte care par a fi bârne uriaşe de lemn.

Aceste fotografii sunt mai clare decât cele precedente, deoarece valul de căldură care a afectat zona a contribuit la topirea stratului de gheaţă care ascundea obiectul. Se presupune că cea mai mare parte a corăbiei este intactă, fiind acoperită de zăpadă şi gheaţă pe tot parcursul anului, vizibilă numai în verile foarte călduroase.