„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Apropierea de Dumnezeu pe care o va îndrăzni Avraam - model al rugăciunilor sfinţilor
Facerea 18, 22: „De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.“
Este evident de acum că „Oamenii aceia“, amintiţi aici, sunt de fapt fiinţe cereşti, adică „îngerii“ despre care menţionează prima parte a acestui capitol şi care vor fi amintiţi în următorul, începând chiar cu primul verset: „Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ“. Acum, Avraam a rămas tot înaintea Domnului, ne spune versetul de mai sus. În faţa Lui va cuteza, vom vedea, să I se roage cu stăruinţă ca să-i miluiască pe cei din cetăţile Sodoma şi Gomora, măcar de-ar fi doar câţiva drepţi într-însele. Apropierea de Dumnezeu pe care o va îndrăzni Avraam - „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!“ - va reprezenta un model al rugăciunilor pe care sfinţii le fac cu multă stăruinţă pentru noi către Domnul şi pentru folosul cărora Biserica ne îndeamnă mereu să consimţim la ele, adică să ne rugăm şi noi la ei şi împreună cu ei, altfel rugăciunea va servi doar celui ce o rosteşte. Calist Catafygiotul explică smerenia pe care o simte cel care vrea să se apropie de Dumnezeu după modelul celei încercate de patriarhul Avraam, dar şi de proorocul Isaia - „Şi am zis: «Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!»“ (Isaia 6, 5): „Copleşiţi de slava Lui neapropiată, unii îşi plângeau nevrednicia lor, alţii se socoteau şi se numeau pe ei pământ şi ţărână“.