Biblia - verset cu verset: Ascultarea presupune o îndrumare pe care o dă Dumnezeu

Facerea 17, 9: „Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: «Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu»“

După ce Dumnezeu îi promite lui Avraam că îl va înmulţi „foarte, foarte tare“ şi că din el se vor ridica popoare şi regi, făgăduindu-i lui şi urmaşilor săi ţara Canaanului, Dumnezeu îi cere patriarhului ascultare. „Nimic altceva nu cer de la voi, spune Dumnezeu, decât ascultare şi recunoştinţă, şi Eu voi împlini tot ce-am făgăduit“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur, referitor la versetul de mai sus.

Trebuie precizat că ideea de ascultare se află la baza relaţiei dintre om şi Dumnezeu la fel cum neascultarea s-a aflat la rădăcina izgonirii din Eden a protopărinţilor omenirii, Adam şi Eva. „Dacă vom merge cu memoria prin istoria cea sfântă a lumii, adică prin cele scrise în sfânta şi dumnezeiasca Scriptură, vom vedea că toţi oamenii sfinţi şi aleşi ai lui Dumnezeu, care au ascultat şi au împlinit poruncile Lui, au fost fericiţi pe pământ şi s-au învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu“, spunea părintele Cleopa Ilie, marele duhovnic român, care sublinia că „ascultarea stă la temelia cerului, a îngerilor, a planetelor, a Bisericii, a societăţii, a familiei, a fiecărui suflet care crede în Dumnezeu şi doreşte să se mântuiască. Fără ascultare în societate nu este armonie, nici pace între popoare şi oameni. Fără ascultare de Dumnezeu, de Biserică, de păstori, care sunt urmaşii apostolilor pe pământ, nu este mântuire, nu este unitate creştină, nu este pace în case şi în sufletele credincioşilor noştri“.

Părintele Teofil Părăian spunea, într-unul din multele sale interviuri acordate în timpul vieţii, că ascultarea nu reprezintă o noţiune ambiguă, fără noimă şi fără rânduială, ci ea presupune „o îndrumare pe care o dă Dumnezeu“. „Ascultarea este o virtute care are în vedere porunca lui Dumnezeu. Ascultarea urmează totdeauna după poruncă, urmează totdeauna după o îndrumare, deci ascultarea e determinată de ceea ce vrea Dumnezeu când e vorba de raportarea sufletului omului la Dumnezeu. Atunci e vorba şi de o poruncă, de un îndemn, de un sfat, de o îndrumare pe care o dă Dumnezeu, iar ascultarea e conformarea cu ceea ce vrea Dumnezeu. Deci, ascultarea urmează totdeauna după o poruncă, totdeauna după îndemn, totdeauna după sfat şi, în cazul în care nu se ţine seama de acestea, atunci cel care nu ţine seama de acestea nu este în ascultare, ci în neascultare, în neluare aminte faţă de ceea ce i se cere“, spunea părintele Teofil.