„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Biblia - verset cu verset: Avraam a pus hotărârile lui Dumnezeu înaintea gândurilor sale
Facerea 15, 14:
„Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.“ Tratarea versetului de mai sus ca pe o profeţie autentică o putem face negreşit, acum, când toate cele amintite mai sus le cunoaştem a se fi petrecut întocmai. Fără a fi prezentat numele „neamului“, profeţia face trimitere la plăgile care au lovit Egiptul - după cum vom afla în a doua carte a Sfintei Scripturi, Ieşirea. „Şi, în sfârşit, am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care îi ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu cu voi. Mergi dar de vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Eu sunt Domnul şi am să vă scot de la munca cea grea a Egiptenilor şi am să vă izbăvesc din robia lor; am să vă izbăvesc cu braţ înalt şi cu pedepse mari“ (Ieşirea 6, 5-6). Împlinirea făgăduinţei din finalul versetului, „ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă“, o regăsim, de asemenea, în cartea Ieşirea, capitolul 12, versetul 36: „Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Şi astfel au fost prădaţi Egiptenii“. Dar ce era în sufletul dreptului Avraam care aflase anterior că poporul care se va naşte din el va trăi în pribegie 400 de ani? Răspunzând acestei nedumeriri omeneşti, Sfântul Ioan Gură de Aur invocă tăria de caracter a patriarhului şi credinţa lui puternică: „Aceste cuvinte, n-ar fi fost, oare, în stare să turbure cugetul dreptului, dacă bărbăţia lui n-ar fi fost mare şi filosofia lui covârşitoare? (...) Dreptul Avraam a primit însă toate cele de la Dumnezeu şi a pus hotărârile lui Dumnezeu înaintea gândurilor sale“.