Biblia - verset cu verset: Avraam, confirmat ca urmaş al lui Eber

Facerea 14, 13: „Dar venind unii din cei scăpaţi, au vestit pe Avram Evreul, care trăia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Eşcol şi pe fratele lui Aner, care erau uniţi cu Avram.“

Pentru prima dată în acest fragment, este pomenit şi patriarhul Avraam. Pentru a fi încadrat în contextul bătăliilor care se duceau în preajma Mării Moarte, lângă Sodoma, între diferite neamuri stabilite în zonă şi cele dornice de a le cotropi, Avraam este numit „evreul“, sau, după alte traduceri, „pribeagul“ sau „străinul“. „A spus «străinul», ca să ne aducă aminte că Avraam a venit din Haldeia. Avraam locuise dincolo de Eufrat, de asta se numea străin. De la început părinţii i-au pus acest nume, prevestind prin punerea numelui strămutarea lui din acele locuri. A fost numit Avraam - străin - pentru că avea să treacă Eufratul şi să vină în Palestina“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Ca etnie însă, în Vechiul Testament, cuvântul evreu este echivalent cu israelit, după cum aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfântei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Ca descendenţă, trebuie precizat că el provine din spiţa lui Eber, cel care a dat numele poporului evreu.

Avraam şi familia lui, împreună cu toată suita de slujitori şi apropiaţi, trăiau în Hebron, la stejarul Mamvri. Situat cam la 3 km nord de Hebron, Stejarul Mamvri va deveni un simbol important nu numai pentru istoria evreilor, ci şi pentru spiritualitatea creştină, mai ales prin episodul relatat în capitolul 18. Locul era reprezentat de o zonă de câmpie, unde Avraam se va bucura în mod deosebit de binecuvântarea lui Dumnezeu prin vestirea cea bună a naşterii unui fiu, Isaac.

Sunt amintiţi spre finalul versetului trei bărbaţi amorei, fraţi între ei, prezentaţi ca aliaţi ai lui Avraam, care vor fi anunţaţi de iscoadele scăpate din luptă că Lot şi familia lui au fost luaţi prizonieri. Cei trei se pare că erau liderii unor triburi din acele regiuni cu care trebuia să fi fost necesar ca Avraam „pribeagul“ să încheie un tratat de alianţă, dată fiind situaţia sa de străin, cumulată, fără drept de tăgadă, cu firea sa paşnică.