Biblia - verset cu verset: Avraam este întâiul care primeşte, în Sfânta Scriptură, numele de „bătrân“

Facerea 18, 11: „Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarra nu mai era în stare să zămislească.“

Autorul biblic precizează încă o dată că Avraam şi Sarra erau înaintaţi în vârstă, numindu-i bătrâni, subliniind astfel minunea ce avea să i se petreacă Sarrei prin naşterea unui copil, căreia, pe lângă faptul că a fost întotdeauna stearpă, i se mai adaugă şi neputinţele bătrâneţii. Parafrazând cele spuse în versetul de mai sus şi referindu-se la soţia patriarhului, Sfântul Ioan Gură de Aur a scris că „secase fântâna, orbise ochiul, însuşi atelierul era pietrificat“, arătând că Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, binecuvântându-i pe Avraam şi Sarra cu un copil, „dă viaţă unui pântece mort şi-l face în stare să nască“.

Timp de 25 de ani, Sarra auzise repetându-se că va naşte, însă pentru ea zilele fuseseră prelungite într-atât încât naşterea unui prunc, acum la vârsta de o sută de ani, devenise o situaţie dincolo de puterea de înţelegere omenească. Credinţa ei însă nu scăzuse şi, aşa cum observă cu claritate Sfântul Apostol Pavel, soţul Avraam „nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei; Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu“ (Romani 4, 19-20). Poate şi din această cauză, mulţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii au comentat cuvântul „bătrân“, care-i desemnează pe cei doi, socotindu-l echivalent al înţelepciunii. „Termenul «bătrân» sau «senior» nu se referă numai la cei înaintaţi în vârstă, ci se dă mai ales pentru aprecierea maturităţii de judecată şi de seriozitate a vieţii“, a scris Origen, care a remarcat că Avraam este primul dintre cei enumeraţi până acum în Scriptură care este numit „bătrân“: „Şi dacă cineva trebuie să se numească «bătrân» sau «senior», în virtutea mulţimii de ani, cui altcuiva i s-ar fi potrivit mai bine decât mai întâi lui Adam, apoi lui Matusalem sau lui Noe, despre care se ştie că au trăit, în această lume, cu mult mai mulţi ani decât oricare alţii? Or, când avem în vedere ce se spune în Scriptură, vedem că nici unuia din aceştia nu i se dă numele de «bătrân» sau «moşneag». Avraam este întâiul care primeşte, în Sfânta Scriptură, acest nume, cu toate că a trăit mai puţin“. Cât despre Sarra, Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă virtuţile femeii şi o dă ca model pentru toate femeile: „În toate mergea pe urmele bărbatului ei. Pe Sara s-o imite femeile! Iată că nimic nu i-a tulburat sufletul: nici frumuseţea chipului, nici nerodirea pântecelui, nici timpul îndelungat, nici multa avuţie, în mutatul din loc în loc, nici călătoriile, nici repetatele şi necontenitele încercări! Nimic n-a tulburat-o, ci a rămas nezdruncinată. De asta a şi primit o răsplată vrednică de răbdare! A putut naşte la adânci bătrâneţi dintr-un pântece amorţit, dintr-un pântece mort“.