„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Biblia - verset cu verset: Avraam, grabnicul iubitor de străini
Facerea 18, 6: „După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!»“
Din cuprinsul scrierilor biblice ale acestui al XVIII-lea capitol, patriarhul Avraam se dovedeşte a fi grabnic iubitor de străini: „Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor“ (versetul 2); „După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!»“ (versetul 6); „Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă“ (versetul 7). Luând ca model atitudinea patriarhului, Sfântul Ambrozie sfătuieşte credincioşii să primească cu plăcere a fi gazde căci, „prin găzduire Sfântul Avraam a aflat har. Găzduind pe Domnul, Sarra a meritat să aibă un fiu, deşi la o înaintată bătrâneţe“. Lista de bucate enumerate în acest verset şi în celelalte două următoare, în care aflăm că a mai pus pe masă „un viţel tânăr şi gras“, „unt“ şi „lapte“, a constituit o abundentă şi mulţumitoare masă. Avraam le-a dat efectiv ce a avut mai bun. „Untul“ era laptele covăsit, considerat ca delicatesă chiar şi azi în multe ţări orientale. Într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, aflăm că azimele pe care patriarhul i-a spus soţiei sale, Sarra, să le prepare erau nişte turte, adică „pâinişoare nedospite şi coapte-n spuză sau între lespezi fierbinţi“. Desigur că termenul a născut şi unele discuţii alegorice, cu înţelesuri ezoterice, cum este cazul scrierilor Sfântului Clement Alexandrinul, care, făcând trimitere la azimile coapte de fiii lui Israel (Ieşirea 12, 39), vorbeşte despre o „învăţătură sfântă şi cu adevărat tainică despre Cel nenăscut şi despre puterile Lui“, în timp ce pentru Origen, turtele sunt o imagine a „pâinii mistice“.
