Biblia - verset cu verset: Avraam, grabnicul iubitor de străini

Facerea 18, 6: „După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!»“

Din cuprinsul scrierilor biblice ale acestui al XVIII-lea capitol, patriarhul Avraam se dovedeşte a fi grabnic iubitor de străini: „Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor“ (versetul 2); „După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!»“ (versetul 6); „Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă“ (versetul 7). Luând ca model atitudinea patriarhului, Sfântul Ambrozie sfătuieşte credincioşii să primească cu plăcere a fi gazde căci, „prin găzduire Sfântul Avraam a aflat har. Găzduind pe Domnul, Sarra a meritat să aibă un fiu, deşi la o înaintată bătrâneţe“. Lista de bucate enumerate în acest verset şi în celelalte două următoare, în care aflăm că a mai pus pe masă „un viţel tânăr şi gras“, „unt“ şi „lapte“, a constituit o abundentă şi mulţumitoare masă. Avraam le-a dat efectiv ce a avut mai bun. „Untul“ era laptele covăsit, considerat ca delicatesă chiar şi azi în multe ţări orientale.

Într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, aflăm că azimele pe care patriarhul i-a spus soţiei sale, Sarra, să le prepare erau nişte turte, adică „pâinişoare nedospite şi coapte-n spuză sau între lespezi fierbinţi“. Desigur că termenul a născut şi unele discuţii alegorice, cu înţelesuri ezoterice, cum este cazul scrierilor Sfântului Clement Alexandrinul, care, făcând trimitere la azimile coapte de fiii lui Israel (Ieşirea 12, 39), vorbeşte despre o „învăţătură sfântă şi cu adevărat tainică despre Cel nenăscut şi despre puterile Lui“, în timp ce pentru Origen, turtele sunt o imagine a „pâinii mistice“.