Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Avraam, grabnicul iubitor de străini

Biblia - verset cu verset: Avraam, grabnicul iubitor de străini

Un articol de: Lucian Apopei - 07 Ian, 2010

Facerea 18, 6: „După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!»“

Din cuprinsul scrierilor biblice ale acestui al XVIII-lea capitol, patriarhul Avraam se dovedeşte a fi grabnic iubitor de străini: „Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor“ (versetul 2); „După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!»“ (versetul 6); „Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă“ (versetul 7). Luând ca model atitudinea patriarhului, Sfântul Ambrozie sfătuieşte credincioşii să primească cu plăcere a fi gazde căci, „prin găzduire Sfântul Avraam a aflat har. Găzduind pe Domnul, Sarra a meritat să aibă un fiu, deşi la o înaintată bătrâneţe“. Lista de bucate enumerate în acest verset şi în celelalte două următoare, în care aflăm că a mai pus pe masă „un viţel tânăr şi gras“, „unt“ şi „lapte“, a constituit o abundentă şi mulţumitoare masă. Avraam le-a dat efectiv ce a avut mai bun. „Untul“ era laptele covăsit, considerat ca delicatesă chiar şi azi în multe ţări orientale.

Într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, aflăm că azimele pe care patriarhul i-a spus soţiei sale, Sarra, să le prepare erau nişte turte, adică „pâinişoare nedospite şi coapte-n spuză sau între lespezi fierbinţi“. Desigur că termenul a născut şi unele discuţii alegorice, cu înţelesuri ezoterice, cum este cazul scrierilor Sfântului Clement Alexandrinul, care, făcând trimitere la azimile coapte de fiii lui Israel (Ieşirea 12, 39), vorbeşte despre o „învăţătură sfântă şi cu adevărat tainică despre Cel nenăscut şi despre puterile Lui“, în timp ce pentru Origen, turtele sunt o imagine a „pâinii mistice“.