Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Avraam porneşte în pustie spre ţinuturile Neghebului

Biblia - verset cu verset: Avraam porneşte în pustie spre ţinuturile Neghebului

Un articol de: Lucian Apopei - 13 Iul, 2009

Facerea 12, 12: „De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta-i femeia lui! Şi mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă».“

Aceasta era temerea lui Avraam la intrarea în ţara străină a Egiptului: că va fi ucis, iar soţia lui, Sarai, răpită de localnici. Temerea sa era fondată cu atât mai mult cu cât el trecuse de curând prin ţara Canaanului, unde comportamentul deviant al celor din Sodoma îi oferise suficiente motive de nelinişte. Din discuţia pe care Avraam o poartă cu Sarai rezulta o încredere deosebită pe care soţul o are faţă de soţia sa, chiar dacă îi cerea un lucru neobişnuit, fapt remarcat de Sfântul Ioan Gură de Aur, care exclamă: „Uită-te câtă încredere are în purtarea femeii lui! Nu s-a temut că are s-o facă să se îngâmfe cu laudele ce i le aducea, ci o sfătuieşte, zicând aşa: «Ca nu cumva pe mine să mă omoare, iar pe tine să te cruţe, să le spui: „Sunt sora lui“, ca să-mi fie mie bine şi să trăiască sufletul meu pentru tine». Pentru că nu-i poruncea un lucru obişnuit, de aceea a vrut s-o înduplece spre milă şi s-o convingă să facă cu dragă inimă ceea ce pusese la cale“.

Rezultă în toate aceste atitudini ale celor doi o serie de sentimente pe care le nutresc în momente de nesiguranţă, în calitate de străini într-o ţară în care nu mai călcaseră până atunci. Din punct de vedere omenesc, temerile au fost întemeiate, însă, după cum vom vedea în versetele următoare, Dumnezeu nu-i va neglija şi-i va ocroti în faţa adversităţii egiptenilor.