Biblia - verset cu verset: Avraam se stabileşte pe câmpiile binecuvântării de la Mamvri

Facerea 13, 18: „Şi ridicându-şi Avram corturile, a venit şi s-a aşezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; şi a zidit acolo un jertfelnic Domnului.“

Avraam şi familia lui, împreună cu toată suita de slujitori şi apropiaţi, se stabilesc de această dată în Hebrob, la stejarul Mamvri. Situat cam la 3 kilometri nord de Hebron, Stejarul Mamvri va deveni un simbol important nu numai pentru istoria evreilor, ci şi pentru spiritualitatea creştină, mai ales prin episodul relatat în capitolul 18, aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Locul era reprezentat, de altfel, de o zonă de câmpie, unde Avraam se va bucura în mod deosebit de binecuvântarea lui Dumnezeu prin vestirea cea bună a naşterii unui fiu, Isaac. Cetatea Hebron, care se traduce prin comuniune, legătură, este aşezată la peste 35 de kilometri sud de Ierusalim pe drumul spre Beer-Şeba. Aceasta este o cetate foarte veche, fiind zidită cu şapte ani înainte de Ţoan (Tanis) din Egipt (Numeri 13, 22) şi existentă până astăzi. Numele de Hebron a fost folosit mai târziu. Pe vremea patriarhilor ea a fost cunoscută ca Chiriat-Arba sau cetatea din Arba (Geneza 23, 2; Iosua 14, 15). Acesta este unul dintre cazurile în care scriitorii Bibliei favorizează nume contemporane, făcând astfel istoria mai pe înţelesul cititorilor.

Ca şi mai înainte, la Sihem (Facerea 12, 7) şi la Betel (capitolul 12, 8), Avraam a ridicat din nou un altar. Fiecare memorial pentru adevăratul Dumnezeu exprima recunoştinţa pentru îndurările Sale şi credincioşia faţă de principiile Sale. Faptul că vecinii amoriţi şi hetiţi ai lui Avraam au ajuns prietenii săi (capitolele 14, 13-24; 23, 7-17) poate că se datora influenţei sale sănătoase asupra lor. Se poate, de asemenea, ca ei să fi apreciat, până la un anumit punct, cel puţin faptul că binecuvântarea lui Dumnezeu era asupra lui, şi au simţit că ei s-ar putea împărtăşi de ea împreună cu el (capitolul 12, 3). Trebuie că în inimile lor s-a stârnit convingerea că Dumnezeul Căruia I se închina şi ÎI slujea Avraam era într-adevăr adevăratul Dumnezeu, Creator al cerului şi al pământului.