Biblia - verset cu verset: Avraam va trece în rai, pentru a-l cuprinde cu braţele

Facerea 15, 15: „Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite.“

Avraam mai primeşte o făgăduinţă divină care se va împlini prin sfârşitul său din viaţa aceasta pământească „în pace“, „la bătrâneţi fericite“. „Avraam, cel care a străbătut viaţa aceasta atât de virtuos, îşi termină viaţa cu adevărat la bătrâneţi bune şi primeşte plată şi răsplată pentru ostenelile sale. De aceea, Dumnezeu îi spune: «Acestea vor veni peste urmaşii tăi! Tu, însă, vei pleca ajungând bătrâneţe bune»“, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sfântul Maxim Mărturisitorul argumentează - dacă mai era nevoie - trecerea lui Avraam în fericire la cele veşnice, scriind că „cel ce se teme de Domnul are pururea ca tovarăşă smerenia şi prin gândurile acesteia vine la dragostea şi la mulţumirea către Dumnezeu. Căci îşi aminteşte de purtarea lumească de mai înainte şi de feluritele greşeli, ca şi de ispitele ce i s-au întâmplat din tinereţe şi cum din toate acestea l-a izbăvit pe el Domnul şi l-a strămutat de la viaţa pătimaşă la viaţa după Dumnezeu“.

De observat în versetul de mai sus o nuanţă în exprimarea autorului biblic care nu scrie că Avraam va muri sau va pieri, ci „va trece la părinţii săi“. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că Dumnezeu „n-a spus vei muri, ci te vei duce, ca şi cum ar fi vorba de unul care pleacă, care se mută dintr-o ţară în altă ţară. (...) Nu vorbeşte de părinţii cei după trup. Cum s-ar putea, când tatăl lui era necredincios? Că nu-i cu putinţă ca patriarhul cel credincios să se ducă în acelaşi loc cu el. (...) E vorba de drepţi, de Abel, Noe, Enoh“, completând că „oamenii care săvârşesc fapte de virtute, când se mută din lumea aceasta, pleacă de aici ca şi cum s-ar dezlega de lanţuri, ca şi cum ar scăpa de lupte. Pentru cei virtuoşi, moartea este mutare de la cele mai rele la cele mai bune, de la o viaţă trecătoare la una veşnică, nemuritoare şi fără de sfârşit“.

Patriarhul Avraam este consacrat ca personajul care ţine raiul cu braţele. În Sfânta Scriptură, în Evanghelia după Sfântul Apostol Luca (16, 22), întâlnim expresia „sânul lui Avraam“, folosită chiar de Mântuitorul Iisus Hristos. În pilda cu Lazăr şi bogatul, care ilustrează „prăpastia mare“ între fericirea paradisului şi mizeria iadului, se arată că, după ce a murit, săracul Lazăr a stat la masă cu Avraam, la ospăţul celor binecuvântaţi. După obiceiul evreiesc, la masă, oamenii erau aşezaţi în aşa fel încât capul unei persoane era aproape de sânul unei persoane care stătea lângă el, iar oaspetele cel mai privilegiat stătea chiar lângă gazdă, de unde expresia „a fi în sânul lui Avraam“. Această figură de stil exprimă de fapt ideea de a fi în rai, având privilegiul de a sta în preajma patriarhului Avraam.