Biblia - verset cu verset: Beţia... aproape ca o moarte!

Facerea 9, 24: „Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr...“

Versetul de mai sus ne expune momentul când Noe află de batjocura la care a fost supus de fiul său, numit aici „cel mai tânăr“. Trebuie precizat că Ham nu este mezinul familiei lui Noe, ci este al doilea, mai în vârstă decât Iafet, deci, la prima vedere, ar fi o neconcordanţă a textului biblic. Însă ideea care se desprinde din aprecierea făcută prin „cel mai tânăr“ este aceea de „necopt“, aşa cum traduce Septuaginta expresia de faţă. De aici rezultă părerea tuturor că autorul biblic a vrut să sublinieze lipsa de maturitate sau înţelepciune şi neruşinarea de care a dat dovadă Ham, mai degrabă decât ideea de vârstă, comparabilă cu a fraţilor săi. Sfântul Vasile cel Mare îl numeşte pe Ham drept om „fără minte“ din cauza gestului nechibzuit pe care l-a făcut. Sfântul Ioan Gură de Aur comentează acest verset pornind chiar de la primul cuvânt al său, „trezindu-se“, afirmând că „Scriptura vrea să spună prin aceste cuvinte ceea ce obişnuim noi să spunem despre un îndrăcit care îşi vine în sine, când scapă de tirania demonului“. Desigur, Sfântul Părinte nu spune aceasta pentru a-l învinovăţi pe dreptul Noe, cum, de altfel, chiar el declară că „multe sunt pricinile care îi dau iertare“, printre acestea fiind aceea că nu s-a mai îmbătat ulterior, deci beţia nu era o slăbiciune a lui, ci o neştiinţă, mai ales că existau şi toate premisele ca Noe să nu cunoască atunci efectele vinului, însă condamnă vehement starea de beţie care cotropeşte cugetul şi simţirea omului, transformându-l într-un rob al ei. „Gândeşte-mi-te, acum, la cei care se îmbată în fiecare zi, care aproape că mor în fiecare zi. Chiar când se trezesc din beţie, nici atunci nu fug de prăpădul ce-l aduce peste ei beţia, ci se îmbată mai departe ca şi cum ar face cine ştie ce faptă de curaj“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.