Biblia - verset cu verset: Binecuvântarea celui drept înaintea lui Dumnezeu care se revarsă asupra familiei lui

Facerea 6, 18:

„Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi, împreună cu tine, vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi.“

Versetul de faţă consemnează prima apariţie a cuvântului „legământ“ din cuprinsul Sfintei Scripturi.

În comentariile la cartea Facerea ale părintelui Ioan Sorin Usca aflăm că „legământ“ traduce ebraicul berit, el reprezentând „termenul cel mai important din Vechiul Testament pentru a defini raportul lui Dumnezeu cu oamenii sau acela al oamenilor între ei. El se referă, pe de o parte, la făgăduinţa graţiei şi a mântuirii, până la împlinirea lor finală, iar pe de altă parte, la prescripţiile care reglează viaţa umană, la exigenţele etice şi cultice. Israeliţii numeau prin acest termen legătura lor strânsă, resimţită ca istoric, trăită cu Dumnezeu. Deşi acest legământ reprezenta manifestarea plină de forţă a voinţei divine, prin care Iahve Îşi exprima relaţia sa cu oamenii, potrivit intenţiei Sale mântuitoare, el nu putea fi încălcat de niciuna dintre părţi, fiind încheiat pentru totdeauna, consfinţit prin ritualuri sacre şi întărit de o loialitate reciprocă“.

După căderea în păcat a primilor oameni şi după înmulţirea nelegiuirilor pe pământ, Noe se dovedeşte a fi vrednic de a încheia un legământ cu Dumnezeu pentru salvarea omului. „Voi încheia cu tine legământ pentru că toţi cei dinainte au fost nevrednici şi n-au vrut să ţină seama de poruncile Mele (...). Aşadar, pentru că toţi oamenii s-au îndreptat spre păcat şi pentru că numai pe tine, într-o mulţime atât de mare de lume, te-am găsit în stare să îndrepţi greşeala strămoşului tău, cu tine voi face legământul Meu. Faptele săvârşite de tine te arată vrednic de a primi poruncile Mele“, interpretează Sfântul Ioan Gură de Aur cuvintele spuse de Dumnezeu lui Noe. Aflăm din versetul de faţă că nu doar patriarhul Noe va scăpa de pedeapsa divină, ci şi familia sa. Acelaşi Sfânt Părinte spune că Dumnezeu Creatorul leagă cele două veşti în acelaşi verset, una după alta - anume aceea că Noe va fi salvat, însă nu doar el, ci şi familia lui - pentru a nu-l întrista, crezând că doar el are să scape de potop. Această situaţie poate fi înţeleasă şi ca o binecuvântare a celui drept care se revarsă asupra familiei lui. De altfel, este binecunoscută şi în zilele noastre, din tradiţia creştină, bucuria pe care o au unele familii de a avea rude apropiate care slujesc lui Dumnezeu în calitate de preoţi ai Bisericii Sale.