Biblia - verset cu verset: „Binecuvintează, Doamne, căsătoria pe care astăzi o leg înaintea feţei Tale!“

Facerea 2, 24:

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.“

E uimitoare în acest verset profeţia lui Adam, privind o ordine în care nu avea nici un antecedent! Cunoaştem, de aici, puterea de penetrare a minţii nerobite păcatului, o vedere profetică a lui Adam, după cum sugerează şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Un semn de întrebare pentru mulţi este putinţa proorociei pe care Adam a făcut-o în acest verset. Cum i-a venit în minte lui Adam să rostească aceste cuvinte? De unde ştia că are să se-nmulţească neamul omenesc? De unde ştia că au să trăiască împreună bărbatul şi femeia? Că numai după călcarea poruncii a trăit bărbatul cu femeia; până atunci, trăiau în rai, ca îngerii; nu erau aprinşi de poftă, nu erau luptaţi cu alte patimi, nu erau supuşi nevoilor firii, ci erau făcuţi cu totul nestricăcioşi şi nemuritori, că nici de îmbrăcăminte nu aveau voie (...) Spune-mi, de unde i-a venit lui Adam în minte să rostească aceste cuvinte? Oare toate acestea nu ne arată că, înainte de neascultare, Adam avea har proorocesc, că le vedea pe toate cu ochi duhovniceşti?“

Pasajul „Vor fi un trup“ se traduce, literal, prin vor deveni o singură carne. Tradiţia ebraică vorbeşte, în legătură cu acest verset, despre căsătoria paradisiacă, fixată de Dumnezeu ca normă ideală.

Acest verset din Sfânta Scriptură este un punct de plecare pentru instituirea celei de-a şasea taine a Bisericii, Sfânta Taină a Nunţii, prin care, după făgăduinţa mirelui şi a miresei, dată în mod liber în faţa preotului, li se împărtăşeşte acestora harul dumnezeiesc, care sfinţeşte însoţirea lor după fire, prefăcând-o într-o desăvârşită şi curată legătură duhovnicească, într-o unire pe viaţă, după chipul legăturii dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfântă Sa Biserică. Importanţa acestui verset în cultul ortodox, referitor la Taina Căsătoriei, este deosebită, ţinând cont că rugăciunea citită celor care se căsătoresc a fost alcătuită pe structura acestui verset: „Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, Sfinţitorul nunţii celei de taină şi preacurate, Păzitorul nestricăciunii şi Chivernisitorul cel bun al celor lumeşti, Cela ce din început ai zidit pe om şi l-ai pus ca pe un împărat făpturii şi ai zis: «Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el» şi, pentru aceasta, ai poruncit să lase omul pe tatăl său şi pe mama sa şi să se lipească de soţia sa (soţul său) şi să fie amândoi un trup, iar pe care Dumnezeu i-a unit, omul să nu-i despartă; însuţi Stăpâne, trimite darul Tău cel ceresc şi peste mine, nevrednicul robul Tău (nevrednica roaba Ta), şi binecuvintează căsătoria pe care astăzi o leg înaintea feţei Tale. Curăţeşte toate păcatele mele, iartă-mi toate fărădelegile, dezleagă-mi toate greşelile cele de voie şi cele fără de voie; uneşte gândurile, cugetele şi inimile noastre în dragoste nefăţarnică şi în credinţă nestrămutată; îndreptează paşii noştri pe cărările Tale, pentru ca să împlinim pururea voia Ta cea sfântă. Umple casa noastră de toate bunătăţile cele de pe pământ şi ne învredniceşte să petrecem împreună vieţuirea noastră fără de prihană, ca să sporim spre tot lucrul bun, de folos Patriei şi Ţie, bineplăcut. Păzeşte-ne întru toate zilele vieţii noastre, ca să plinim cu inimă curată poruncile Tale şi să lăudăm şi să preamărim Preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“.