Biblia - verset cu verset: Ca o mângâiere, Dumnezeu rânduieşte primilor oameni să aibă copii

Facerea 4, 1:

„După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: «Am dobândit om de la Dumnezeu».“

Capitolul patru începe cu prima prezentare a vieţii protopărinţilor omenirii în afara Raiului. Omul trăieşte de-acum simţindu-se izgonit, însă permanent va fi atras către redobândirea stării primordiale, a comuniunii cu Dumnezeu care este Creatorul său.

Se observă în acest verset o deosebire între modul de viaţă al lui Adam şi al Evei faţă de ceea ce ne-a prezentat Sfânta Scriptură până acum. În afara Raiului are loc unirea trupească şi naşterea de copii. Sfinţii Părinţi sunt categorici când susţin că, înainte de izgonire, Eva era fecioară. „După călcarea poruncii, după scoaterea din Rai, atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi nu a fost vorba deloc de viaţă trupească“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Nu apare însă întrebarea, în scrierile patrologice, „Cum s-ar fi înmulţit primii oameni dacă Adam şi Eva nu ar fi încălcat porunca lui Dumnezeu?“, deşi, lămuriri în acest sens întâlnim în comentariile la cartea Facerea. Sfântul Grigorie de Nyssa, spre exemplu, spune că nou-născuţii s-ar fi înmulţit într-un chip pe care îl ştia Creatorul, dar nu în felul nostru de acum, care e legat de firea noastră dobitocească. Starea dintru început era starea la care ne vom întoarce, când oamenii „nici nu se însoa-ră, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer“. (Matei 22, 30)

Rânduiala de a avea copii este ca o mângâiere pentru oameni, dăruită lor de Dumnezeu, pentru ajutorul în viaţă. Întocmai de aceea, când Eva îl naşte pe Cain, exclamă: „Am dobândit om de la Dumnezeu!“. Numele acestui prim-născut se traduce prin dobândit, primit (de la verbul ebraic qanah â - a dobândi).