Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Căinarea

Biblia - verset cu verset: Căinarea

Un articol de: Lucian Apopei - 01 August 2008

Facerea 4, 14:

„«De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni mă va ucide»“.

Cain continuă să-şi plângă viaţa mizeră în care urmează să trăiască după săvârşirea fratricidului. El se teme pentru propria persoană gândindu-se că poate păţi acum de la oameni ceea ce-a păţit şi fratele său. Se teme de moarte, de despărţirea de lume - ca „scenă“ în care acţionează liber, conform propriei voinţe şi puteri -, o regretă, deoarece are conştiinţa încărctă de uciderea fratelui său, Abel. Cain nu priveşte moartea ca o binecuvântare, ca o întâlnire cu Dumnezeu, de frica pedepsei divine. De aceea, el nu vorbeşte despre moarte la modul optimist, ci se teme pentru propria persoană. „Uită-te cât de vrednice de milă sunt cuvintele lui şi din pricină că n-au fost rostite când trebuia şi din pricină că nu mai aveau nici o putere, că le trecuse timpul. Şi a spus: «Dacă mă scoţi azi de pe faţa pământului şi mă voi ascunde de faţa Ta, voi fi gemând şi tremurând pe pământ şi va fi că tot cel ce mă va găsi mă va omorî». «Dacă m-ai făcut să fiu blestemat pe pământ, spune Cain, şi dacă Ţi-ai întors faţa de la mine şi mi-ai dat o pedeapsă atât de mare, ca să gem şi să tremur, atunci nu mai este nici o piedică pentru că unul ca mine, lipsit de ajutorul Tău, să fie ucis de orişicine. Cu uşurinţă voi fi ucis de oricine ar voi. Nici nu pot să mă împotrivesc, de vreme ce mădularele mele sunt neputincioase şi tremur tot; şi pentru că ştiu toţi că sunt lipsit de ajutorul Tău, ei bine asta îi va face pe toţi să vrea să mă ucid㻓, interpretează Sfântul Ioan Gură de Aur acest verset.

Plângerea lui Cain a dat naştere în limba română unui nou cuvânt, căinarea, care, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, are înţelesul de „a-şi împărtăşi neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui“.