Biblia - verset cu verset: Când averile-s multe, pâmântul nu-i mai încape

Facerea 13, 6: „Însă, pământul acela nu-i încăpea să stea împreună, căci averile lor erau multe şi nu-i încăpea locul să trăiască împreună.“

Iată că pământul pentru averile lui Avraam şi Lot „nu-i încăpea să trăiască împreună“. La prima vedere, motivul pare a fi unul destul de practic. Se pare că existenţa din abundenţă a terenurilor împădurite şi lipsa păşunilor unde cei doi puteau să-şi crească turmele de animale avute în posesie au creat acest neajuns. În plus, Avraam, Lot şi toţi apropiaţii lor încă puteau fi consideraţi străini în ţara Canaanului, unde se stabiliseră după întoarcerea din Egipt, şi, probabil, locuitorii acelor zone, anume ferezeii - după cum vom afla în versetul următor -, nu priveau cu ochi buni stabilirea lor acolo. Toate aceste condiţii i-au determinat pe slujitorii celor doi să provoace dese certuri şi să considere pământul neîncăpător.

Sfântul Ioan Gură de Aur, analizând situaţia descrisă mai sus, afirmă: „Iată că mulţimea averilor ajunge îndată pricină de neînţelegere şi de despărţire; mulţimea averilor strică unirea, rupe legătura rudeniei“. De asemenea, Nil Ascetul, punând în balanţă deşertăciunea lucrurilor lumeşti cu bucuriile slujirii lui Dumnezeu, se întreabă: „Dacă avuţiile aţâţă la pismă pe invidioşi împotriva celor ce le au şi-i scoate pe cei împovăraţi cu ele de la lucrurile mai de preţ, dacă taie rudenia şi aduc duşmănie între prieteni, dacă nu au nimic laolaltă cu viaţa viitoare şi nu aduc nici un folos însemnat vieţii din trup, de ce să ne depărtăm de la slujirea lui Dumnezeu, făcându-ne întregi slujitori deşertăciunii?“.