Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Când bunătatea şi afecţiunea pentru semeni se întâlnesc cu dreptatea...

Biblia - verset cu verset: Când bunătatea şi afecţiunea pentru semeni se întâlnesc cu dreptatea...

Un articol de: Lucian Apopei - 27 Ian, 2010

Facerea 18, 23: „Şi apropiindu-se Avraam, a zis: «Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?».“

După cum aminteam şi cu prilejul versetului precedent, Avraam se va apropia în faţa lui Dumnezeu şi va cuteza să I se roage cu stăruinţă ca să-i miluiască pe cei din cetăţile Sodoma şi Gomora, măcar de-ar locui doar câţiva drepţi într-însele: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?“. Cuvântul ebraic tradus prin gerunziul verbului a se apropia, utilizat mai sus, este deseori folosit pentru a indica o întindere a braţelor din toată inima către Dumnezeu în semn de pocăinţă şi închinare, întâlnit spre exemplu la cartea proorocului Isaia 29, 13 - „Şi a zis Domnul: «De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni»“ -, în Scriptura Vechiului Testament, sau în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 4, 16 - „Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit“ -, în Scriptura Noului Testament. Acest mod duhovnicesc de a se apropia trădează bunătatea lui Avraam care îndrăzneşte în faţa Domnului din iubire faţă de semeni. E greu de explicat sentimentele de afecţiune pe care le trăia patriarhul pentru locuitorii celor două cetăţi, Sodoma şi Gomora, însă se cuvine a face precizarea că ea izvora din mai multe considerente. Trebuie ţinut cont că ruda sa, Lot, împreună cu familia lui, locuia în cetatea Sodomei, or distrugerea ei ar fi însemnat şi uciderea nepotului său, pe care-l considera ca pe un fiu adoptiv. Apoi, afecţiunea pentru sodomei şi gomorei trebuie să fi existat şi înainte de această cercetare dumnezeiască a stării lor de păcătoşenie, de vreme ce în urmă cu câţiva ani se implicase personal într-un război contra barbarilor cotropitori conduşi de cruzii regi mesopotamieni (capitolul XIV). De aceea, acum, Avraam trebuie să fi crezut că unii dintre locuitorii din câmpie fuseseră influenţaţi în mod pozitiv prin lucrarea lui de mai înainte în favoarea lor. Astfel, prin îndrăzneala sa în faţa lui Dumnezeu răzbate atât bunătatea şi compasiunea pentru semeni, dar şi dreptatea, el cerând Domnului cruţarea celor două aşezări umane pentru salvarea drepţilor pe care îi bănuia că trăiesc acolo.