Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Când mânia, defăimarea şi violenţa au întunecat mintea omului...

Biblia - verset cu verset: Când mânia, defăimarea şi violenţa au întunecat mintea omului...

Un articol de: Lucian Apopei - 20 Feb, 2010

Facerea 19, 9: „Iar ei au zis către el: «Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora îţi vom face!». Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă uşa.“

Sodomeii au devenit acuzatori şi agresivi cu dreptul Lot care încercase fără succes să-i liniştească prin sacrificarea propriilor fiice. Tentativa sa de a zădărnici ţinta lor cea păcătoasă nu a făcut decât să înfurie mulţimea adunată în pragul casei sale. „Mai rău decât Acelora îţi vom face!“, îi spun lui Lot, arătând că nu voiau să le zică cineva ce trebuie să facă, mai ales un străin, un venetic. Sodomeii nu mai ţin cont de nici o normă morală şi se reped spre Lot vrând să spargă uşa pentru a intra peste cei doi Oaspeţi. Au uitat chiar şi de ajutorul pe care îl primiseră de la Avraam, ruda dreptului Lot, care i-a sprijinit în urmă nu cu multă vreme în războiul purtat de coaliţia Pentapolis (din care făcea parte şi Sodoma) cu cele patru popoare barbare aliate (capitolul XIV al cărţii Facerii). „Ce beţie cumplită! Ce mare nebunie! Aşa e pofta asta rea şi neînfrânată! Când pune stăpânire pe cuget, nu-l mai lasă să vadă ce trebuie, ci lucrează pe toate ca şi cum ar fi în întuneric, într-o luptă pe vreme de noapte“, descrie Sfântul Ioan Gură de Aur pornirea violentă a sodomeilor.

Lot este numit judecător, posibil din pricina faptului că el ocupa această demnitate în cetatea Sodomei, şi acum au considerat că era timpul să scape de el, ori simpla împotrivire a lui Lot, care îi îndemnase să-şi îndrepte căile lor rele, au considerat-o ca pe un act de reproş, de judecare a acţiunii lor. Poate de aceea, în furia lor iraţională, au ameninţat să-l trateze într-un fel mai înfricoşător decât plănuiseră să facă cu Oaspeţii săi, dacă ar îndrăzni să stea în calea lor.

Oricum ar fi explicată, acţiunea sodomeilor este regretabilă, iar modul lor de-a vieţui va reprezenta în istorie un exemplu negativ de care, mai apoi, posteritatea se va folosi pentru a reda limita inferioară din punct de vedere moral la care omul poate ajunge prin păcat. De aceea, Biserica, prin mărturisitorii ei, va îndemna mereu la bună-cuviinţă şi bună-purtare, având ca exemplu şi pe dreptul Lot, iar contra-exemplu, pe sodomiţi: „Orice amărăciune, şi supărare, şi mânie, şi izbucnire, şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia“ (Efeseni 4, 31-32).