Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Care este constanta determinantă a naturii umane?

Biblia - verset cu verset: Care este constanta determinantă a naturii umane?

Un articol de: Lucian Apopei - 26 Ian, 2009

Facerea 9, 2: „Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului, toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână.“

Reafirmarea omului ca rege al creaţiei creionează o atmosferă plină de frământări în care acesta se va zbate după potop. Prin cuvintele „groază şi frică“, autorul biblic exprimă diferenţa dintre raiul protopărinţilor şi mediul teluric spălat de prima ploaie trimisă de Dumnezeu pe pământ. Dacă, în primă fază, viaţa îşi urma cursul într-o atmosferă de pace şi convieţuire, acum, odată decăzută, lumea este martora atrocităţilor şi terorilor prin încolţirea păcatului în om ca deprindere decadentă şi degradantă a firii. „Acum nu va mai domni armonia vârstei de aur, noua epocă va fi frământată de lupta omului cu animalele şi a oamenilor între ei“, aflăm din comentariile părintelui Ioan Sorin Usca la cartea Facerii.

La fel ca primul verset al celui de-al nouălea capitol al cărţii Facerii, şi cel de mai sus păstrează structura asemănătoare celor din primele capitole, care redau crearea lumii. Dumnezeu îi dă lui Noe şi familiei lui aceeaşi poruncă ca lui Adam şi Evei, „creşteţi şi vă înmulţiţi!“. Felul îndeplinirii acestei misiuni diferă însă. „Vezi că e aceeaşi poruncă ca la cel întâi zidit, numai că trebuie păzită în alt chip. După cum lui Adam i-a dat în stăpânire toate şi i-a dat voie să se bucure de cele din rai, dar i-a poruncit să nu mănânce dintr-un singur pom, tot aşa şi acum, după ce l-a binecuvântat pe Noe, după ce l-a făcut înfricoşător fiarelor şi i-a dat sub mâna lui toate zburătoarele şi păsările“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Faptul că „fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării“ sunt, în continuare, „la îndemâna“ omului îl certifică şi îl face responsabil cu spiritualizarea creaţiei, căci „ceea ce rămâne constanta determinantă a naturii umane esenţiale este prezenţa în om, cel puţin în unele privinţe, a asemănării divine“, spune teologul Carl F. Henry.