Biblia - verset cu verset: Cartea patriarhilor de la Adam până la Noe

Facerea 5, 1:

„Iată acum cartea neamului lui Adam. Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu.“

Întreg capitolul al cincilea al cărţii Facerii ne prezintă genealogia neamului lui Adam, până la Noe. Acest fapt confirmă faptul că Sfânta Scriptură este şi o carte istorică, dincolo de bazele moral-religioase pe care le mărturiseşte în calitate de carte de căpătâi a creştinismului. Pentru mulţi cititori, avizaţi sau nu, versetele următoare vor ridica multe semne de întrebare, cel mai adesea auzindu-se reţineri din partea unora în legătură cu durata de viaţă a strămoşilor omenirii.

Părintele Serafim Rose, în „Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor“, apărută în anul 2001, la Editura Sophia, spune, legat de acest al cincilea capitol, că marchează începerea „istoriei celui ce se poate numi de acum «poporul ales»: un popor afierosit lui Dumnezeu, care transmite predania adevăratei închinări şi evlavii, pregătindu-se ca, în final, să nască pe Mesia Cel făgăduit. Deci, despre urmaşii lui Cain nu ni se mai spune mare lucru; ei nu sunt poporul ales. Însă, urmaşii lui Set sunt - chiar dacă şi ei, până la urmă, au decăzut şi au fost nimiciţi, în afară de un sigur om, Noe, şi cu fii săi“.

Legat de acest prim verset al celui de-al V-lea capitol al Sfintei Scripturi, în Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, aflăm că o altă variantă de text ar fi „Cartea neamului oamenilor“, în loc de „cartea neamului lui Adam“. În explicaţia pe care Înalt Preasfinţitul Bartolomeu o prezintă, aflăm că „genealogiile aveau un rol important în viaţa triburilor semi-nomade, mai ales în exercitarea funcţiei preoţeşti. Cea de faţă vrea să acopere perioada dintre creaţie şi potop. După numeroşi exegeţi, cifrele din ea, de tradiţie mesopotamică, sunt simbolice şi urmăresc, în principal, două idei: a). perioada foarte lungă între două generaţii; b). longevitatea e o binecuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor drepţi, iar ea scade pe măsură ce răutatea şi păcatul se instalează în lume: între 1.000 şi 600 de ani de la Adam la Noe, între 600 şi 200 - de la Noe la Avraam, între 200 şi 100 - între Avraam şi Iosua Navi, pentru ca, de la David încoace, să devină «normal㻓.