„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Biblia - verset cu verset: „Ce mare dispreţ are patriarhul Avraam pentru bani!“
Facerea 14, 23: „Că nici o aţă sau curea de încălţăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca să nu zici: «Eu am îmbogăţit pe Avram».“
Onestitatea lui Avraam este proverbială. „Nici o aţă sau curea de încălţăminte“ nu reţine pentru el, adică nici cel mai neînsemnat lucru nu-l interesează din prada de război, cu toate că, în calitate de învingător în lupta contra barbarilor se cuvenea să păstreze pentru el şi pentru slujitorii săi bunurile capturate. Afirmaţia din finalul versetului, „Eu am îmbogăţit pe Avram“, adresată împăratului Sodomei, reprezintă o recunoaştere indirectă a bogăţiei pe care patriarhul o deţinea. El evită să păstreze ceva pentru a nu oferi prilejul de a se interpreta greşit provenienţa bogăţiilor sale. Ţinând cont de modul în care Avraam i se adresează împăratului Sodomei, ridicând mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, Sfântul Ioan Gură de Aur parafrazează spusele patriarhului, scriind: „Am pe Cel Care îmi dă mii şi mii de bunătăţi; mă bucur de mare ajutor de sus, aşa că n-am nevoie de bogăţia dată de tine, nu-mi trebuie bogăţie omenească; îmi este de ajuns dărnicia lui Dumnezeu faţă de mine; cunosc bogăţia darurilor Lui“, şi exclamând totodată: „Ce mare dispreţ are patriarhul Avraam pentru bani!“.